Miercuri, la mijlocul săptămânii lucrative va fi Ziua Sfântului Valentin, asociată într-un mod cât se poate de evident, cu totul și cu totul justificat cu Ziua Îndrăgostiților.
Pe cale de consecință, săptămâna aceasta trebuie asociată în mod evident, cu totul și cu totul justificat cu Săptămâna Îndrăgostiților.
Consecințele trenează, dar îndeajuns încât să putem asocia acestei luni, cu doar 28 de zile (nedrept de puține pentru acest sentiment suprem … care este … dragostea, evident), supranumele oarecum evident și cât de cât justificat de Luna Îndrăgostiților.
Anul 2007, anul lui Eliade, un Eliade erotic și exotic care conferă anului centenar nașterii sale un trend pronunțat și niște argumente și mai pronunțate pentru a-l numi, împingându-l în evidență și autojustificându-se drept Anul Îndrăgostiților.
(Despre Eliade, Cioran și Noica – cei misogini, evident, în altă de-scriere)
Secolul și Mileniul sunt ale Îndrăgostiților, asta în cazul nefericit în care nu v-ați dat seama. Nu au trecut decât 6 ani și puțin peste. 6 ani și epopeea dragostei e aproape plenară.
În afara contextului – E mai bine să lingi unde ai scuipat sau să îți înghiți scuipatul înainte de a-l izola în afara trupului tău ? – Răspunsul din afara cutiei care sună: “E mai bine să nu scuipi” nu e plauzibil. Răspunsul corect e: “să scuipi, să lingi și să și înghiți”. Niște îndrăgostiți din context mi-au vândut pontul ăsta, cam scump, ce-i drept. Era și o îndrăgostită, dar avea gura plină și nu a spus nimic. Pe cât de drăguț, pe atât de diplomat din partea ei.
Imaginați-vă “Un veac de dragoste în vremea dragostei”, un titlu care se autoevidențiază și se autojustifică. Ar fi cea mai de succes carte din toate timpurile excluzând cea de-a 2-a glaciațiune și triasicul, cand avem informații clare și fără putință de tăgadă că locuitorii acelor vremuri și acestor locuri nu dădeau banii pe prostii. Iar cei care au făcut acest gest necugetat nu au supraviețuit decât în câteva roci și pot fi datați doar cu carbon (și ăla … radio-activ – cer scuze CNA-ului pentru publicitatea mascată).
Pe mine începutul acestei zodii, a îndrăgostiților m-a prins cu ochii-n soare. Încă nu-mi revenisem dupa eclipsă. Iar când mi-am revenit, am văzut o mare de oameni încolonată cu destinația finală: Zeulove (chiar asa, zeulove – o fi vreun bar de fițe). Era un ocean, totuși, deși am încercat să încolonez oceanul și nu am reușit. Hmmm, trebuie să fi fost o mare, atunci.
În fine, mirarea mi-a fost profesiune de credință pentru ceva vreme. Să vezi atâția oameni încolonați într-o mare și mergând în aceeași direcție spre zeulove ? Și toți cu ochii închiși. Un ochi treaz ar fi realizat holiudianismul situației.
Preiau o idee de la un exeget, dar desfac dualismul comparației.
Un singur om cu ochii deschiși, cu ochii de un albastru deschis, ochi umili și demni, triști și veseli, înlăcrimați de icoană și străpungători de icoană, ochi care iubesc libertatea, ochi care nu înțeleg ce este dragostea, buni, dar care te îngheață până la cer înota împotriva curentului. Curent generat de o mare de oameni cu ochii închiși, ochi de un negru întunecat, ochi duri și aroganți, triști și veseli, înlăcrimați de bani și străpungători de icoană, ochi care nu se tem, violenți, înghețați în pământ.
Cine crede că acesta a fost un eseu despre dragoste greșește din nou. Ce ? Vreți să spuneți că nu ați mai făcut greșeli ? Sunteți oameni, deci … supuși greșelii.
Acesta este un eseu despre nimic.
Se adresează tutoror celor cu ochii deschiși.
…
Întrebare la Radio Erevan: Dragostea este nimic ?
Răspuns la Radio Hidro-gen: Înotați împotriva curentului și veți afla.