Da, da, sunt un sadic, un odios, un frustrat și un disperat. Și îl urăsc pe Băsescu din toți rărunchii sufletului meu. Evident, suflet negru de ură chioară și furie oarbă. Mi se întunecă chiar și aura. Sunt trist, din ce în ce mai trist, insuportabil de trist, chiar înduioșător de trist. Delir, delir , delir.
Cum ? Nu mă credeți ? Nu-i bai, nici eu. =))
Dar hai să lăsăm în urmă episodul de ieri (cu căpitanul de vas nepereche și echipajul lui de mateloți) și să trecem la chestii serioase.
– Cum ar fi dragostea, de exemplu ?
– Da, da, vrem cu dragoste, exclamă domnișoarele. Dar așa, mai altfel.
– Perfect, mai altfel să fie. Ce ați spune de o combinație între promovarea sentimentului de responsabilitate la volan în timp ce zburd liber pe asfaltul patriei, niște declarații în-cântătoare și seducătoare transmise prin cântec și dezvăluirea unei părți din dulcea și draga mea Bucovină ? Și toate astea să nu dureze doar un minut, ci chiar mai multe zile, pentru a vedea că sunt un tip stăruitor în demersul și sentimentele mele. 🙂
– Da, da, vrem cu dragoste, exclamă din nou domnișoarele.
– Așa să fie, dar voi începe puțin atipic campania mea drăgălaș-drăgăstoasă.
(Bkv, tho MDS – reminder)
(Bkv, tho MDS – reminder)
(Bkv, tho MDS – reminder)
…
Și nu uitați: Cine nu știe a plânge, n-are iubirea în sânge. 😀
P.S. Maxima asta a fost inspirată din lacrimile lui Băsescu, după ce Patriciu l-a făcut să suspine. Bănuiesc că în cazul domnului președinte suna puțin altfel: ”Cine nu știe a plânge, n-are politica-n în sânge”. Hă hă hă.
Mă rog, fiecare cu iubirea lui. 😉 Delir, delir, delir.