Îmi face o deosebită plăcere și reușesc să înțeleg și să ofer sensuri extrem de profunde gesturilor și mișcărilor (aparent limitate și repetitive ale) lui Roger Federer, atunci când acesta levitează deasupra terenului de tenis. Prestația lui, aproape de fiecare dată, poate fi considerată o pledoarie pentru fluență, naturalețe, tehnică, finețe și eleganță, un spectacol artistic de înaltă virtuozitate și ținută și o lecție de viață care s-a construit și se construiește atent, cu imens de multă dedicație. Pentru că doar așa Roger Federer și-a putut transforma darul în har.
Astăzi, pe lângă toate astea, meciul lui Roger a fost pentru mine și cel mai bun antidot împotriva răcelii. 😀
Voi fi chirurgical de sincer și poate ușor nedrept cu ceilalți adversari ai lui. Asta pentru că știu ce vorbesc, deoarece mă uit la sportul ăsta de pe vremea lui Stefan Edberg și Boris Becker, primul fiind momentan antrenorul lui Federer. Eu țineam cu al 2-lea, back in early 90s. 😉
Sunt 3 tipi mai buni decât Federer momentan în tenisul mondial: Nadal, Djokovic și Murray.
Pe Murray tocmai l-a bătut astăzi. Un scoțian lipsit de culoare sau dacă țineți neapărat să îi atribui una, îl voi numi un pikeman roșcovan care stă în spatele liniei de fund a terenului, adică în tranșee, și se apără împungând cu sulița de fiecare dată când vine un cavaler pe cal alb să îi amenințe poziția. Doar că nu ajunge la cavaler niciodată, el lovește doar calul.
Așa au făcut și ceilalți 2 la început, au lovit calul, și de multe ori au reușit să îl doboare și pe cavaler. Iar de la atâtea trânte în noroi și de la atâta praf înghițit, cavalerului a început să îi tremure sabia în mână și să renunțe la atac. A intrat în jocul de uzură al lupilor tineri, deși știa că nu ăsta e stilul lui.
Federer are în arsenal lovituri cât nu au ăștia 3 la un loc. De la reverul cu o singură mână care dinamic și estetic este absolut magnific, la trasoarele de dreapta, pe care le liftează atunci când vrea să coboare și să atingă tușa și le lovește plat atunci când vrea să imprime mai multă viteză mingii. De la dreapta inversă marcă înregistrată la reverul tăiat care după ce a atins suprafața zici că a intrat în miere, așa de puțin sare. De la serviciul cu mult kick care îi face pe adversari să le sară umărul la retur, la scurta de forehand incredibil de bine mascată. Scurtă urmată de loburi ireale, peste jucători de peste 1,90. Ca să nu mai zic de faptul că e poate cel mai bun jucător de voleu din circuit, în condițiile în care nimeni nu mai are curaj să joace astfel, tocmai din cauza tranșeelor construite de cei 3 de mai sus.
Dar să ne concentrăm pe următorul meci, cel cu Nadal.
Are 2 variante:
Dacă vrea să joace frumos și variat, pentru spectacol, folosindu-și toată pleiada superbă de lovituri, va pierde 100%. Pentru că Nadal va juca tactic, pe cât de clasic, previzibil și enervant, pe atât de impecabil împotriva lui. Serviciu pe rever , retur pe rever, voleu pe rever, totul pe rever. Până când reverul ca o aripă de înger al lui Federer va obosi, pentru că nu e o lovitură de anduranță, e o lovitură de moment și de sincronizare.
Dacă vrea să câștige, trebuie să joace extrem de repede și incisiv. Să nu îl lase pe Nadal să își scoată pantalonii din fund, mucii din nas sau pletele din ochi. Nu exagerez, ăsta este ritualul lui Nadal înaintea fiecărui serviciu. Plus sticluțele lui ordonate obsesiv și superstiția bolnavă prin care nu calcă liniile între puncte.
Nu, nu îmi place jocul lui Nadal. Îmi place determinarea lui, mentalul lui, forța lui fizcă. Sunt unice în circuit. Dar nu îmi place jocul. Mi se pare un joc de bătător de covoare. Joacă în forță și joacă la siguranță. De aia Nadal nu va face niciodată mai multe greșeli neforțate decât Federer. Dar tot de aia Federer va avea mai mulți winnerși decât Nadal în aproape orice meci.
…
Un detaliu statistic al meciurilor de azi:
În meciul său, Federer a venit de 62 de ori la fileu. Și de fiecare dată el a construit punctul în așa fel încât să îi permită să urce.
Nadal a venit tot de 62 de ori la fileu, în ultimele 5 meciuri, însumate. 😉 Și de multe ori, a fost nevoit de adversar.
…
Nu este un reproș, este doar o strategie, poate singura prin care cavalerul poate să forțeze o victorie.
Arma: cavaleria ușoară. Tactica: blitzkrieg.