Probabil că nu v-ați prins unde este viteza în articolul de ieri, despre care promiteam că voi discuta în articolul de alaltăieri. :)) Ei bine, ieri am fost într-o dispoziție extrem de subtilă și mai mult ca sigur că nu am reușit să mă fac înțeles.
Astăzi, în schimb, m-am trezit cu o expansivă energie creatoare planetară. De fapt, este puțin spus planetară; expansiv de planetară … galactică, cosmică, universală chiar. 😀
Sar din pat, deschid fereastra, privesc soarele, fac niște mișcări haotice de încălzire în timp ce fredonez un cântecel, îmi murdăresc dinții cu carbonat de calciu (CaCO3) și florură de sodiu (NaF), renunț la ținuta casual din timpul nopții (cu pijamale), adopt ținuta casual din timpul zilei (fără pijamale) și mă îndrept spre bucătărie.
Micul meu dejun a constat, ca mai de fiecare dată, dintr-un pahar plin ochi cu apă (plată?) și o linguriță cu miere. Încerc să testez, astfel, cât timp poate supraviețui un organism uman doar cu ambrozie și nectar. Deocamdată experimentul decurge binișor. 😉
Și așa energic, creator, planetar, galactic, cosmic și universal (dornic să demonstrez lumii valoarea mea – vorba unui prieten) am pornit hotărât spre unul din locurile de muncă. Pe drum, mintea îmi urzea enigme, filosofii, manevre financiare, psihologii, manipulări, mulțimi, conspirații, toate de o amploare … ați ghicit, planetară. Îmi alesesem și titlul articolului: Enigma Scutului Roșu.
Ajuns la muncă, am avut neinspirația să intru în biroul doamnei director și să îi urez o zi la fel de bună ca a mea. Note to self: Don‘t. Do. That. Again. Like in … never. 🙁
Jumătate de oră mai târziu prelucram niște ordonanțe de urgență ale minților luminate din învățământul românesc (OUG 117 / 23.XII.2013), ordine de ministru (5144 / 24.IX.2013) sau ditamai Metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământului preuniversitar în anul școlar 2014-2015, emisă de Ministerul Educației Naționale și semnată de însuși ministrul Remus Pricopie.
2 ore mai târziu făceam același lucru. :((
Nu-i nimic, mi-am zis, cu expansiva energie pe care încă o mai dețineam. Voi aborda un articol ceva mai redus ca întindere, viziune și plenaritate; chiar doream să scriu despre niște evenimente tehnico-politico-stupide care includ, din nefericire, și Bucovina. Evident, văzute prin filtrul meu perceptiv special. Titlul articolului va fi: Aici se moare … de dublă prostie.
2 ore și mai târziu căram niște imprimante (LASER, frate) și monitoare (CRT) de la parter la etajul 3. No elevator included. Mușchii mei minte nu are, ca să parafrazez un cântec bestial cu care m-a șocat Dorin Lazăr la ziua mea. :))
Cum peste 2 ore am antrenament la fotbal și vrând să îmi conserv ceva din energia cosmică, postul meu din ziua de azi se reduce la filmulețul de mai jos.
Eu zic că am avut o minte prolifică și azi. La mușchi mai am de lucrat. 😀