În vremuri de mult apuse, prin anul 2000, mai exact în 26 iunie, Traian Băsescu demisionează din funcția de ministru al Transporturilor, pentru a-și începe mandatul de Primar General al Capitalei. În locul marelui om (mic la stat și la sfat) vine Anca Boagiu, primul ministru al Transporturilor de sex feminin din istoria României și cel mai tânăr ministru după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Cine credeți că era prim-ministru atunci ? Nu, nu Adrian Năstase, ci Mugur Isărescu. Cel mai longeviv guvernator al unei Bănci Naționale Centrale din istoria Terrei. Și acum chiar nu glumesc, omul a fost premiat de World Records Academy pe tema asta.
Dar să nu divagăm prea tare și să ne întoarcem la Anca Boagiu. Nici nu se instalează bine la cârma ministerului, că îl și numește Director General al C.F.R. pe Mihai Necolaiciuc. El va rămâne în funcție până în anul 2004.
În urma a numeroase suspiciuni, reclamații și autosesizări, Poliția demarează cercetările în cazul Necolaiciuc, la scurt timp după ce este înlăturat din funcție de către Miron Mitrea, Ministru al Transporturilor în Guvernul Adrian Năstase.
În martie 2006, Direcția Națională Anticorupție declanșează urmărirea penală împotriva lui Necolaiciuc. Se invocă de către DNA o pagubă de aproape 28 de milioane de euro (unii mai optimiști spunând că prejudiciul însumat ar ajunge chiar și la 120-150 de milioane de euro – având în vedere că mai sunt dosare nefinalizate).
La 20 octombrie 2006, Judecătoria Sectorului 1 emite mandat de arestare pe numele lui Mihai Necolaiciuc. În lipsă, și vă voi explica imediat cum așa.
Peste încă 6 zile, adică în 26 octombrie este dat în urmărire generală, iar la 6 decembrie 2006 INTERPOL-ul îl introduce în baza lor de date cu urmăriți pe plan mondial.
Am uitat să vă relatez un mic amănunt: tipul ăsta, unul dintre cei mai mari șmecheri din România ultimului sfert de secol, trecuse granița în Republica Moldova încă din 5 februarie 2005. Legal și nederanjat de nimeni.
Știu că a fost nebunie mare pe toate canalele de știri, iar ”jurnaliștii” se întrebau unii pe alții de ce nu merge nimeni să îl ridice cu mandat de aducere, dacă se știe ce afaceri necurate a făcut și unde este acum. Vă zic eu de ce: de independentă și competentă ce era justiția și atunci, în timpul lui Băse și Tări (că deja se schimbase kalimera) și acuma, în timpul lui Băse și Ponta.
Necolaiciuc a mai stat o vreme în stânga Prutului, a mai degustat niște vinuri și niște moldovence, la fel de dulci ambele, după care a luat avionul spre Viena. A ars-o nemțește nițeluș, și iar a zburat, de data asta în SUA. Peste ocean a ajuns în februarie 2007.
Un mic detaliu, cu toate aceste 3 țări avem acorduri de extrădare și toate țările fac parte din INTERPOL. Bogdan Constantinescu, Șef al Biroului Urmăriri Internaționale și Extrădări din cadrul INTERPOL București a explicat care sunt procedurile de urmat de către autorităţile române după ce s-a emis un mandat de arestare preventivă pe numele persoanei suspectate că a săvârşit infracţiuni, dar care a părăsit teritoriul României: “După punerea în urmărire internaţională, se menţine contactul cu toate autorităţile judiciare române implicate, pentru a monitoriza în permanenţă cazul şi, de asemenea, se iniţiază un foarte puternic schimb de informaţii şi date cu autorităţile partenere, respectiv, cu celelalte birourile naţionale Interpol, din cele 190 de ţări membre.”
Adevărul este că au existat contacte diverse, mai ales pe plajele din Florida, unde Necolaiciuc avea vreo 3 proprietăți de lux care se ridicau la circa 1,2 milioane de dolari.
În februarie 2009, în țară, procurorii D.N.A. îl trimit în judecată pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată și continuată.
Din februarie 2007, până în iunie 2009, americanii au refuzat să îl aresteze și să îl extrădeze pe Necolaiciuc, în ciuda tuturor demersurilor legale făcute de autoritățile române.
În 17 iunie 2009, Mihai Necolaiciuc este arestat de agenții Departamentului American Pentru Imigrări și încarcerat în Federal Detention Center din Miami. După o vreme, gagiul ajunge în țară.
Vă place povestea ? Dacă da, haideți să vă mai spun una … același personaj principal, aceleași ocupații, aceeași justiție, același rezultat.
Deci avem 2 povești, una povestită de mine, pe lung, alta povestită de alții, mai pe scurt. Pe ambele le-am urmărit, studiat și documentat extrem de bine, poate și pentru că tipul ăsta e bucovinean de-al meu, născut în Gura Humorului, cu coșcogeamite de palat în Câmpulung, evident, Moldovenesc. Am dorit să dau un exemplu exemplar de intransigență și corectitudine. 🙂
Voi termina cu o glumă destul de amară, pentru că fapta este foarte reală.
…
În urma accesării creditului de la Banca Europeană de Investiții pentru refacerea infrastructurii ca urmare a inundațiilor din anul 2000, Neculaiciuc a cumpărat în valoare de 200.000 de euro, țineți-vă bine respirația, costume de scafandru. :)))
…
Decizia de achitare a lui Necolaiciuc a venit exact în aceeași zi cu decizia de condamnare a lui Năstase. Primul prejudiciase statul român cu vreo câteva zeci bune de milioane de euro, al 2-lea cu ”doar” 630.000 de euro. C-așa-i în justiție. 😉
Știu, în urma acestui articol, vor fi unii care cred că îl apăr pe Năstase. Săracii de ei … cu duhul.
…
P.S. Mâine chiar vin cu concluziile finale. 😀
Nu îl aperi pe Năstase, ci îl ataci pe consăteanul tău. Dar nu e bai.
Ce legătură au cele două cazuri, în afară de faptul că probabil cel al lui Necolaiciuc a fost prost instrumentat, cu mai puține dovezi decît al lui ‘El însuși’? Ziua în care s-au pronunțat completele? 🙂
Nu-ți fă griji, e foarte bine că ai scris această frumoasă poveste. Da, e foarte probabil că Necolaiciuc ar trebui să facă închisoare. Dar de ce le compari sumele? Pentru că diferența dintre cei doi e că, totuși, El însuși a făcut și alte lucruri în afară de ‘prejudiciu’. Pentru că nu numai pentru prejudiciu a fost dat în judecată bombo; uită-te la decizie.
Apropos, nu spune nimeni că justiția română e infailibilă. Nu, e proastă, e ‘subperformantă’. Dar una e incompetența, de așteptat de la un aparat de stat, alta e corupția. Un astfel de dosar, în perioada Năstase – Rodica Stănoiu, era aruncat deja pe foc.
Oricum, pînă una alta, rămîne cum am stabilit. Proști, da’ măcar bine intenționați. Asta nu înseamnă că nu-și merită o critică serioasă. Și da, la modul serios, să îl acuzi pe Năstase de doar 600k€ furați e absolut comic.
Dorine, când am spus de cele 2 povești, mă refeream tot la Necolaiciuc. Chiar am oferit link-ul și pentru a 2-a poveste. Nu m-am referit nicidecum la Năstase … dar dacă vrei să știi care e legătura dintre cele 2 cazuri, e simplu: ambele au fost judecate de instanțe din România. 😉 Despre Necolaiciuc mai am vreo 3 povești, doar că ele sunt în stadii judiciare incipiente. Și probabil că așa vor și rămâne.
Sumele le compar pentru că acest ”detaliu” este extrem de important în stabilirea pedepsei. Una este dacă furi sau delapidezi un ou, un bou, 630.000 de euro sau 50 de milioane de euro.
Și nu îl acuz pe Năstase că a furat 630.000, l-au acuzat alții și l-au găsit vinovat. Bravo lor.
Eu îl acuz pe ăla care a furat 50 de milioane și nu a pățit nimic.
A, și încă un detaliu (legal): nu contează pentru ce a fost dat în judecată Năstase, contează pentru ce a fost acuzat Năstase: șantaj și luare de mită. Atât și nimic mai mult.
Asta mi-aș fi dorit și în cazul ”consăteanului meu”. Atât și nimic mai mult.
Cu toții îi dorim consăteanului tău același lucru, deci nu suntem în dezacord 😉