Stând de multe ori la cozile comuniste pentru a mi se bifa cartela și a-mi primi pâinea cea de toate zilele, auzeam fel de fel de glume spuse de oamenii mari. Era prin ’88, și cea mai frecventă era: ”Dacă nu mă găsești la pâine, caută-mă la ouă.”
13 ani mai târziu, liderul comunist (scuze, capitalist) al momentului oferă nuanțe subtile glumei, invitându-i pe opozanți să-i numere ouăle, nu doar să îl caute la ele.
13 ani și mai târziu, fostul lider capitalist (scuze, comunist) ajunge pentru a 2-a oară într-un loc în care numărul ouălelor nu mai contează așa de tare, ci doar dacă ești în fața sau în spatele lor.
Încercând să depășesc registrul hazliu, toată tevatura asta cu Năstase enșpe case mi se pare foarte nerealist și neprofesionist prezentată, ca să fiu elegant în exprimare.
Nerealismul vine din faptul că analiștii care anunță colapsul societății românești, de la politică și învățământ la pensii și sănătate, văd în justiție singura fecioară din România care nu e nici oarbă, nici prihănită … poate doar puțin ceacâră, cheală și beată. 🙁
Neprofesionismul vine din faptul că nu se discută aproape deloc aspectele strict juridice ale cazului, argumentarea și legalitatea deciziei, doar se speculează pe modelul … ceva o fi făcut el de a meritat asta, și chiar dacă nu a făcut în cazul de față, o fi făcut în alte cazuri. 🙁
…
Ca să nu las loc la interpretări …
1. Mi-aș dori extrem de intens ca toți politicienii care încalcă legea să ajungă la pușcărie. În special PSD-iștii și PDL-iștii, exact în ordinea asta. 😀 Dar nu ca Al Capone, unul dintre cei mai sângeroși gangsteri ai Americii, care a intrat la mititica niscaiva anișori pentru evaziune fiscală.
2. Îmi doresc la fel de intens ca Băsescu și Voiculescu să ajungă, nu la mititica, ci la măricica, în aceeași celulă, dacă se poate. Și să își numere ouăle reciproc, după ce și le caută.
But not without evidence.
Pentru că justiția se bazează în primul rând pe evidențe și pe dovezi, nu pe dorințe.
Ioan Adam, cel mai cel avocat din Brașov, a declarat, în transpunere aproximativă: “Da, e adevărat că dovezile sunt corecte și irefutabile, dar poate că nu ar fi meritat o pedeapsă așa mare”.
Aspectul juridic de care vorbești e clar. restul e gargară de ziare. E ca treaba cu ce-a decis arbitrul. S-a împins treaba pînă la Lausanne, și ce a hotărît arbitrul a fost bine. Și noi stăm ca niște Pinalti și ne dăm cu părerea cum ar fi fost de fapt mai corect.
Dorine, eu asta am găsit despre declarația lui Ioan Adam: http://www.pesurse.ro/2014/01/06/deputat-psd-reactie-la-condamnarea-lui-nastase-est/
Dacă e să mă iau după discursul său public destul de împiedicat și adesea agramat, nu știu sincer cât de talentat este la bară (în sens juridic), dar chiar și așa, transpunerea ta numai aproximativă nu este. 😉
În ce privește justiția, mi se pare foarte democratic să îmi dau cu părerea despre ea. Gestul e la fel de inspirat și justificat ca datul cu părerea despre orice alt aspect social sau altă putere în stat. 😉 Nu exercit presiuni, nu le contest drepturile, doar mă îndoiesc de anumite chestii și sper ca judecătoriiii și procurorii noștri să fie din ce în ce mai independenți și competenți.
Știu și că este offside doar atunci când arbitrul ridică steagul, nu când există o fantă de lumină între apărător și atacant.
Dar asta nu mă poate împiedica să văd lumina. 😀
Maestre, știam că îți vei aminti regula de offside. Însă mi-e greu să cred că vezi lumina în cazul ăsta. Ai văzut rechizitoriul?
Ideea pe care o ziceam e că omul nu neagă că ar exista dovezi, sau ceva de genul ăsta, ci apelează la niște argumente în afara legii. Să nu facă pîrnaie pentru că nu e pericol social? Păi atunci niciun infractor economic nu va face pîrnaie, ever. Ce facem atunci?
Știu că e mișto beția anti-băsescu, da’ mă, Năstase? El însuși? Hai mă…