Prima oară când am auzit melodia asta a fost prin 2002-2003, în timpul filmului Mr. Deeds. Doar că nu mi-am dat seama atunci … și oricum, probabil că nu mi s-ar fi părut cine știe ce. Mai ales că nu se încadra în target-ul meu: 80s, 90s, disco, euro, italo, dance. 😀
Făcând o pasiune aproape morbidă pentru Winona Ryder, prin 2009-2010 am început să îi urmăresc toate filmele în care a jucat, dar toate – de la Lucas (1986) la Sex and Death 101 (2007). Multe mi se păreau groaznice și nu m-aș fi uitat niciodată la ele, dar deveneau mai mult decât suportabile doar pentru că juca Wino. 🙂
Destule au fost bunicele și am urmărit cu plăcere și interes Heathers, Edward Scissorhands, Reality Bites, Boys, Girl, Interrupted, dar cel mai mult m-a impresionat The House of the Spirits.
Mr. Deeds este de cu totul altă factură; o comedie slăbuță, comercială, cu un clișeu imens în loc de mesaj moralizator la final, ca mai toate filmele în care joacă Adam Sandler, recordman la numărul de premii Zmeura de Aur, depășindu-l și pe veteranul Sylvester Stallone.
Așadar, uitându-mă încă o dată la film, virtual îndrăgostit de Babe Bennett, aud încă o dată (de data asta conștient) acordurile acestei melodii, care de atunci mi se pare Superbă, Seducătoare, Senzațională.
Înregistrarea este făcută acum 9 zile, pe tărâmuri bucovinene. Mă îndreptam spre Brașov alături de cel mai bun tovarăș de drum al meu, traversând Pasul Tarnița, deși localnicii îi spun mai degrabă Puzdrea trecătorii. Este cel mai scurt drum între Valea Moldovei și Valea Bistriței, având de o parte și de alta Munții Stânișoarei (unde și-a pierdut Vitoria Lipan Baltagul) și fiind foarte aproape de Masivele Rarău și Giumalău. Tot aici se întrezăresc codrii seculari ai Slătioarei, prin care mă dădeam cu bița vara trecută. 😀
…
Drumul este prost spre foarte prost, iar peisajul este pitoresc spre foarte pitoresc. Poate și pentru că drumul e făcut de români, iar peisajul nu.