Ziua SSSaiyan-ului 2008

Am aflat răspunsul la întrebarea de ieri, Ovalul a reușit să nu moară de sete. Dar în ce condiții ? Această informație fundamentală pentru viața voastră o puteți afla doar urmărind următorul filmuleț absolut revelator de fascinant de șocant de incredibil de palpitant de amuzant de terifiant de agonizant de miraculos de intens – fără virgule între ele, pentru că doar așa se poate ajunge la – de paroxistic. 🙂

În videoclipul ăsta se vede și mai bine căzătura lui Virgiluț, cu care am fost coleg de grupă la grădiniță în România comunistă și coleg de liceu în România postcomunistă. Just for the record, a fost un meșotist tocilar. 😀 Spre deosebire de Vio, fratele lui mai mic, macho man-ul grupului. 😉

Și tot mai jos puteți viziona varianta înfrigurată a evenimentului de la ora 00:00, în care prietenii și invitații mei discută între ei și așteaptă cu nerăbdare să mă stropească cu șampanie, să cânte un cântecel, să îmi asculte discursul bahic, repetitiv și irelevant, adică să se distreze copios pe seama mea. :))

E timpul să le întorc și eu favorul și să fac pe misteriosul personaj din spatele camerei, punându-le întrebări incomode și făcând remarci pe cât de rebele, pe atât de (i)reale. 😉

Până la următorul filmuleț (care va fi cel mai probabil mâine, în 1 ianuarie 2014), vă doresc să vă bucurați de șansa aproape miraculoasă de a mă fi cunoscut și să vă scăldați (la modul virtual) în oceanul de șampanie al înțelepciunii mele, iar după aceea să ne urcăm împreună în pomul ale cărui roade sunt credința, forța interioară, echilibrul, detașarea, pasiunea, sacrificiul și dez-amăgirea, pentru că dacă te amăgești, vei fi tentat să enumeri și altruismul printre roade, deși el nu există. :)))))

…

Iubire să fie, că dragoste facem.