Azi, de la ora 18, a avut loc la Biblioteca Județeană ”George Barițiu” din Brașov o discuție despre Revoluție cu … Petre Roman. Ieri și alaltăieri, tinerii mei colegi liberali m-au sunat și m-au invitat la eveniment, asigurându-mă că voi asista la niște dezvăluiri incredibile, de o grozavă importanță pentru istorie, urbe, țară și galaxie.
Evident, au insistat mai mult asupra petrecerii de după, dar chiar și așa, părea promițătoare întâlnirea cu Petrică; nu mai fusesem de mult dat afară dintr-o sală, iar să fiu dat afară din bibliotecă a fost visul meu de o viață. Măcar așa îmi confecționam și o scuză bunicică pentru faptul că nu l-am aprofundat cum se cuvine pe Shakespeare.
Pare greu de crezut, dar după ce a fost neobosita mână dreaptă a ”capitalistului” Ion Ilici Iliescu din postura de prim-ministru – că doar de aia am făcut revoluție, să îl schimbăm pe comunistul numărul 1 (Ceaușescu) cu comunistul numărul 2 (Iliescu) -, după ce a înființat PD-ul (pe care i l-a subtilizat fără subtilitate comunistul numărul 3, Traian Băsescu), după ce s-a vopsit în toate culorile electorale posibile … s-a aciuat și în circumscripția electorală peste care tronează marele filosof Aristotel (Căncescu). De toate aceste realizări dar și de alte mișmașuri a fost capabil cel care se află astăzi în fruntea prezidiului: tovarășul Petreeeee Romaaaaan. Aplauze, vă rog. În difuzoare îmi sună un refren cunoscut: Ceaușescu reales la al XIV-lea Congres.
Tot azi, la ora 18, în timp ce băteam covoarele, mă gândeam la o paralelă între Sindicatul Polonez Solidaritatea condus de Lech Wałęsa (viitor președinte al Poloniei), între dizidentul Václav Havel (viitor ultim președinte al Cehoslovaciei și prim președinte al Cehiei) și între ceea ce s-a întâmplat în România după Căderea Zidului Berlinului.
Nu am fost în stare, mi-a intrat tot praful revoluționar în ochi.
Așa că am ales să mă exilez în munți. 😉
…
Decât un videoclip aș vrea să vă arăt, cum ar zice agramații. 😀