Kiev, București, Brașov

Mama Rusie este mult mai interesantă și mai convingătoare pentru ucraineni din punct de vedere geopolitic, economic, strategic, militar și financiar decât statutul de sclavi oferit de Uniunea Europeană printr-un tratat de negociere-asociere. Așa afirmă aproape toți susținătorii președintelui Viktor Yanukovych. Și nu sunt deloc puțini, mai ales în zonele rurale și miniere din estul și sud-estul țării.

De cealaltă parte a baricadei (la propriu), în capitala Kiev și în orașele vestice (printre care și Cernăuți), pro-occidentalii văd în apropierea de Uniune șansa și garanția libertății (de mișcare, de creație, de cuvânt).

Nu știu cum percep cetățenii ucraineni diferențele dintre cultura vestică și cea rusă. Nu cunosc realitățile Ucrainei decât din vasta mea cultură generală :D, din ceea ce am citit în presa națională și internațională și din 2-3 incursiuni în scopul traficului de frontieră pe care le-am făcut de-a lungul timpului, ultima oară chiar anul ăsta. 😉

Dacă e să aleg, însă, între șpaga eternă de 20 grivne-hryvna (care se bagă în pașaport la Vama Siret), cea perpetuă de 10 grivne (care se atașează strategic carnetului de conducere, atunci când Poliția Rutieră te trage pe dreapta la intrarea în satul Tereblecea, raionul Adâncata, regiunea Cernăuți – sat de aproape 3000 de locuitori, dintre care 2200 de români) și un control de rutină efectuat de unguri (și au fost cu zecile până acum), prefer de fiecare dată a 2-a variantă.

Eu remarc doar un lucru, și anume că în favoarea vesticilor lucrează cel mai bine puterea exemplului personal: drepturile reale, civilizația, respectul față de cetățean, nivelul de trai, corectitudinea și aplicarea legilor, chestii minore într-o democrație sănătoasă, dar aspiraționale într-un stat corupt.

…

Ceva mai la vest, sud-vest, parlamentarii unei țări din Uniunea Europeană vin cu o idee cârlionțată crunt, cea a modificării unor articole din Codul Penal. Rețineți, vorbim despre Codul Penal, nu despre Legea interzicerii papagalilor pitici pe teritoriul României.

Voi lua în dezbatere articolul 253 indice 1 din Codul Penal privind conflictul de interese.

În forma aflată în vigoare, articolul prevede:

“Fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie pe durată maximă”.

Acelaşi articol stabileşte, la alineatul 2 că:

”Aceste dispoziţii nu se aplică în cazul emiterii, aprobării sau adoptării actelor normative.”

Articolul a fost modificat de Camera Deputaţilor, printr-un amendament propus de Comisia juridică, astfel:

“Fapta persoanei care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu ce rezultă dintr-un contract de muncă şi o fişă a postului semnate cu o instituţie dintre cele prevăzute la art. 145 (autorităţi, instituţii publice, persoane juridice de interes public – n.r.) şi care îndeplineşte un act prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material necuvenit pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea dreptului de a ocupa funcţia publică de care s-a folosit la săvârşirea faptei pentru o durată de maximum 3 ani, calculată începând cu data săvârşirii faptei”.

Şi alineatul 2 a fost modificat astfel:

“Dispoziţiile alin. 1 nu se aplică în cazul emiterii, aprobării, adoptării sau semnării actelor normative sau administrative, precum şi în cazul încheierii unui act sau a luării unei hotărâri care să privească creaţia, dezvoltarea, pregătirea ştiinţifică, artistică, literară, profesională”.

Pentru a înțelege mai bine mesajul, putem renunța la limbajul juridic. Iar în limbaj comun o speță ar putea suna cam așa, fără nici o legătură cu fapte sau persoane reale, evident:

Primarul Brașovului, George Scripcaru, încheie un contract cu firma unui vechi prieten de-al lui, cu care are raporturi comerciale de vreo 8 ani (să îi zicem Marcel Butuza).

Acesta este un act administrativ semnat de un funcționar public, act care nu va mai fi sancționat, conform noii legi. De ce ? Pentru că primarii nu vor mai fi considerați funcționari publici (printr-o modificare făcută altui articol), iar actul, nefiind normativ, ci administrativ, nu se supune dispozițiilor de mai sus. Și astea sunt cele mai subtile nuanțe. De-acum, conform modificării, în afară de familie, poți să acorzi contracte oricui vrei tu. Pedeapsa ți se reduce de la 6 luni – 5 ani la 3 luni -3 ani. Iar dacă ai fost chiar prost și ai primit o condamnare pentru conflict de interese, după ce ieși de la mititica poți candida din nou, pe orice alt post de demnitate publică. Cu procesul durând sigur mai mult de 3 ani, poți să aspiri din nou chiar la vechea funcție și să ceri în instanță recompense morale și materiale. Bravos, națiune.

În locul lui Scripcaru putea fi orice primar, parlamentar, consilier local sau județean, așa cum în locul lui Butuza putea fi orice prieten sau amantă de serviciu. Iar cu hotărârea ”care să privească creația, dezvoltarea, pregătirea științifică, artistică, literară, profesională”, legea devine pe cât de interpretabilă, pe atât de permisivă. De fapt, devine atât de permisivă, încât toți pușcăriașii vor fi tentați să intre în politică.

În speranța că fluxul de populație va fi și dinspre politică spre pușcărie, voi încheia discuția asupra acestui articol modificat de o manieră absolut mizerabilă și cu un înțepător iz penal.

M-aș fi așteptat ca toți oamenii cu inițiativă antreprenorială, deținătorii de PFA-uri, SRL-uri, IMM-uri etc. să protesteze peste tot în țară. Pentru că dacă proiectul de lege va deveni lege, se va întâmpla un lucru incredibil de trist: toate organele statului vor putea decide cu cine să încheie contracte pe bani publici doar în funcție de amicul cu care au băut un vin roșu cu o zi înainte sau în funcție de gagica care le-a oferit un sex oral de sub birou chiar în momentul semnării sacadate a actului.

Și mediul de afaceri din România va fi și mai nociv afectat de concurența neloială a statului, care va oferi contracte (cu sau fără licitație) doar clientelei.

Nu mai vorbesc de amnistie și grațiere, că acolo nu e nimic justificabil sau interpretabil juridic, e doar mârșăvie penală, taxă de protecție și spirit de gașcă.

…

Duminică, 15.12.2013, Kiev (cu o populație de aproximativ 2,7 milioane locuitori), la -2 grade Celsius – 200.000 de oameni (între 150.000 și 300.000, conform agențiilor de știri) protestează în Piața Independenței.

Duminică, 15.12.2013, București (cu o populație de aproximativ 2 milioane locuitori), la -1 grad Celsius – 1.000 de oameni (1200-1400, conform unor surse entuziaste) protestează în Piața Universității.

Miercuri, 11.12.2013, Brașov (cu o populație de aproximativ 270.000 de locuitori), la -5 grade Celsius – 4 oameni (acompaniați de 1 jurnalist și o duzină de jandarmi) protestează în sinea lor.