Cred că era prin anul 2068.
Un bătrânel solitar, slăbuţ, simpatic şi senin, bine trecut de 80 de ani, avea o discuţie cu prietenii lui imaginari.
Potop de întrebări pe care el le filtra, le eschiva, le interpreta, le argumenta cu o atitudine decisă și decisivă.
O domnişoară grăbită, studentă la jurnalism, trecând prin dreptul lui și auzind monologul gâlceav, se gândi să își învingă tracul primului interviu luat. Cum și cui ? Chiar acum și chiar acestui moșulică, aparent inofensiv și anonim.
Se apropie de el și, foarte politicos, îl întreabă pe ”înțelept” dacă ar putea interveni și ea în discuție.
Cu multă dezinvoltură, acesta îi spuse că acum e foarte absorbit și zbuciumat din cauza exercițiului intelectual la care se supune. Domnișoara păru că nu înțelege despre ce e vorba, așa că vorbărețul continuă.
B: Prietenii mei mă asaltează cu un număr mare de întrebări, toate redundante și având legătură cu același subiect. Iar eu încerc să le ofer răspunsuri stupide și nerelevante, pentru a înțelege și ei lipsa de substanță a întrebării.
S: Ce anume vă întreabă prietenii dumneavoastră, dacă nu sunt indiscretă ?
B: De ce am ales să fiu toată viața singur ?, ca să îți ofer o întrebare în loc de răspuns.
S: Toată viaţa aţi fost singur ? Dacă da, de ce ? Care a fost motivul pentru care nu ați găsit o femeie cu care să construiți ceva împreună ? Este vorba despre un secret ascuns ?
Batrânelul zâmbeşte amar, închide ochii şi se întoarce.
B: Nu, nu este vorba despre un secret ascuns. Pentru că toate secretele sunt ascunse. Dar îți înțeleg emoția și îți voi răspunde destul de scurt și la obiect. Face o pauză, parcă pentru a-și sinergiza energiile și continuă:
B: Am avut multe secrete la viaţa mea, dar treptat, toate şi-au dezvăluit sensul. Unul câte unul. În ce privește interacțiunea mea cu femeile … le-am zâmbit, le-am crezut, le-am mințit, le-am onorat, le-am dezonorat, le-am compătimit, le-am evitat, le-am iubit. Poate că aș fi reușit să trec și peste convenția unei relații, atâta vreme cât ofeream acestui concept propria-mi definiție. Doar că …
S: Doar că ce ? întrebă nerăbdătoare studenta.
B: Doar că am căutat de-a lungul întregii vieți femeia perfectă.
A: Și dintre toate femeile din lume nu ați găsit una care să reprezinte idealul dumneavoastră ?
B: Ba da, am găsit una, cândva, demult.
A: Și ? Ce s-a întâmplat cu ea ? De ce nu sunteți împreună ?
B: Pentru că, mai mult ca sigur, şi ea căuta bărbatul perfect. 🙂
După un scurt zâmbet (mai degrabă nevinovat, decât libidinos), bătrânelul nostru solitar, slăbuț, simpatic și senin o întreabă pe studentă:
”Chiar, tu ce cauți ?”