Cunoașteți părerea mea despre dragoste și relații ? Dacă da, foarte bine. Dacă nu, îi rog pe cei care o cunosc să îi informeze și pe ceilalți. 😀
În ultima vreme, pe lângă asta, am ajuns să apreciez la mine viziunea, răbdarea, subtilitatea (și chiar narcisismul – în sensul lui Hesse) cu care reușesc să comunic și să transmit o informație sau o senzație, fără a fi perceput ca arogant, violent, bădăran sau anarhic. Poate doar ciudat, dar dacă mi-aș pierde și calitatea asta, nu m-aș mai identifica cu mine însumi. 😉
În cele ce urmează, vă voi spune o pontă despre dragoste și relații. Nu o voi face într-un mod prea subtil, că după aia nu mă mai citește chiar nimeni. 🙂
…
Cică era odată ca niciodată un tip și o tipă. Așadar 2 îndrăgostiţi într-o relație.
Vorbim de o relație tradițională, fără excese, menaje multiple și homosexualitate. O relație acceptată și încurajată de întreaga societate.
Chiar și așa, cei 2 îndrăgostiți neînțeleși în imensul și nețărmuitul lor sentiment, vor avea un sfârșit tragico-comic. Negăsind nici o cale de a-şi croi un viitor împreună, după ce fac o ultimă dată amor (adică și-o trag unul altuia), cei 2 hotărăsc să se sinucidă. Cum ?
Se duc într-o drumeție până pe Vârful Sinuciderii, împart înfrigurați un ultim sărut pe marginea prăpastiei după care decid să sară amândoi în același timp.
1,2,3 … gagiul sare.
Gagica face 2-3 paşi în spate și spune: ”Vai, ce dobitoc. Bine că mi-a cumpărat mașinuța aia bengoasă pe numele meu.”
Gagiul, după ce cade în gol vreo 100 de metri, îşi deschide paraşuta ascunsă sub geacă și mormăie: ”Ştiam eu că nu o să sară, parașuta naibii. Bine că i-am tras-o, și la propriu, și la figurat. Mașina e în leasing și sunt curios să văd cum o să plătească pentru ea. Deși o mică bănuială aș avea.”
Se aud râsete … și pe vârful muntelui, și în fundul prăpastiei.
…
Morala nu poate fi decât una drăgăstoasă: –Orice ar fi, mai întâi doamnele.–