Daca tot suntem in zodia conspiratiilor si a speculatiilor, voi specula si eu, dar fara sa des-conspir pe nimeni.
E vorba despre acest sistem in care suntem cu totii inclusi, si care nu e cel politic, e cel al puterii. In mod evident, sistemul politic este un subsistem major al sistemului puterii. Dar nu singurul … Mai sunt unele subsisteme care pot inclina balanta semnificativ. Iar din aceste subsisteme fac parte oameni cu alta vizune asupra vietii. Bancherii, finantistii, oamenii de afaceri, toti cei din sfera economicului; ziaristii, scriitorii si alti liber-cugetatori, unii dintre ei fiind chiar din sfera gandirii pure. Ar mai fi si cei care fac “minuni”, oamenii de duh, dar ei, paradoxal, ar trebui sa fie desprinsi de sistem, singurii, de altfel. Iar noi, ceilalti, putem sa alegem in ce sistem credem. E foarte simplu … in aparenta.
Suntem manevrabili, ca orice masa (de oameni sau obiect de mobilier). Ni se ofera sau ni se vand de prea multe ori senzatii, si, foarte rar, informatii. Si nu mai stim pe cine sa credem. Am vrea sa ajungem intr-unul dintre aceste subsisteme, sa putem sa detinem noi informatia, sa putem sa o modelam noi si sa avem iluzia puterii. Ceea ce pare din nou destul de simplu, aproape indiferent de subsistemul ales.
Suntem dependenti de informatiile acestea ? Nu cred.
Dar cand aflam o informatie utila credem ca fara ea am fi fost mai saraci cu duhul. Deci …
Suntem dependenti de oamenii care ni le ofera ? Nu cred.
Dar cand vedem un ziarist (mea culpa – un om de mare cultura) mereu incruntat care vorbeste foarte coerent, hotarat si argumentat despre un anumit subiect, ne-am dori sa avem ceva din anvergura sa. Deci …
Nu trebuie sa fim dependenti decat de putere. Sa cautam sa fim mereu mai coerenti, mai hotarati, mai argumentati, mai puternici in tot ceeea ce facem. Si primul lucru, sa stim ce avem de facut. Doar asa vom fi profesionisti, doar asa nu ne vom crampona de aceasta putere care ne inconjoara. Pur si simplu o vom detine si nu va trebui sa o exteriorizam. w/o Deci …
Ma voi justifica oleaca si in fata cavalerului de MiDraSk.
Exact asta e scopul acestui blog, frate. Sa fiu ca o oglindă spartă. Sa ma reflect in fiecare ciob cate putin, neputandu-ma vedea niciodata in totalitate. Sa sugerez tot nespunand mai nimic.
Ideile sunt aici, toate, dar nu toate au contur, nu au finalitate. De ce ? Motivul oficial e ca trebuie sa fiu comercial, superficialitatea se cere.
Cei din afara subsistemelor nu ar intelege mai nimic daca as fi plenar (cuvantul acesta are de fiecare data definitia pe care eu i-o dau), iar cei din interior, daca ar vedea plenaritate in scrierile mele, s-ar putea ca la autopsie sa mi se detecteze o cantitate apreciabila de aluminiu in firul de par.
Sunt putini oameni platiti sa gandeasca pentru altii. Si ei stiu asta.
Sunt multi oameni platiti pentru ca altii sa gandeasca pentru ei. Nu stiti continuarea ?