Nu știu dacă am luat această decizie în urma călătoriei mele prin Germania și Polonia, dar cert este că prin septembrie am cumpărat o carte. De la un nene. Litere gotice. Poezii cu rime clasice. Poze cu stadioane, viaducte, muzee. Nume de orașe nemțești. Dar ce mi-a atras atenția a fost cuvântul ”Bukarest” de pe prima pagină. Și anul 1939 ca dată a tipăririi cărții.
Hirts Deutsches Lesebuch oder Bucherei der Deutschen Oberschule fur Jungen – Bukarest se numește cartea, Ferdinand Hirt se numește autorul, Breslau (Wrocław) se numește orașul și Adolf Hitler se numește misteriosul personaj despre care (nu) li se vorbește tinerelor speranțe în carte. Propagandă nazistă ?
Am rugat o domnișoară mult mai fluentă ca mine în limba lui Kant să se uite puțin peste carte și să îmi spună despre ce e vorba mai în profunzime. După o lună ne vedem în fața Colegiului Național ”Unirea” și îmi înapoiază cartea.
Eu: ”Deci ?”
Ea: ”Poezii cu rime clasice. Poze cu stadioane, viaducte, muzee. Nume de orașe nemțești. Dar e scrisă cu litere gotice și nu prea am înțeles. Plus că am fost foarte ocupată și nu am avut timp.”
Mi-a venit în minte o replică a ”elefantului” Toma Caragiu spusă lui Mateiaș – Mircea Diaconu în Fabula ”N-am găsit altă rimă”. Dar cum nu stăteam de vorbă cu un maestru, am lăsat replica la locul ei.
În ultimele 3 săptămâni am urmărit mai multe filme și interviuri în franceză, m-am uitat chiar la unul vorbit în germană, am ascultat și tradus un cântec în limba rusă, iar ieri am scris un articol – da capo al fine – în limba lui Shakespeare.
Așa că, făcând o legătură mentală și cu un articol din Der Spiegel peste care am dat întâmplător acum câțiva ani, voi încerca să încropesc și astăzi un mic exercițiu de gândire aplicată care, în mod aproape inevitabil, va avea ca rezultat un articol. Un articol care începe să se construiască … acum.
…
Dintre mărețele construcții care ar fi trebuit să demonstreze supremația nazistă, voi aminti … acum … doar der Größ Stadion. După cum îi spune și numele, acesta se dorea a fi cel mai mare stadion din lume. Proiectul prevedea nu mai puțin de 400.000 de locuri. Iar ca să vă faceți o idee despre magnitudinea construcției vă reamintesc că în prezent cel mai mare stadion din Europa este Camp Nou, locul de joc și de joacă al fotbaliștilor de la FC Barcelona, cu 99.787 de locuri, iar cel mai mare stadion din lume este Rungnado May Day din Phenian (Pyongyang), capitala Coreei de Nord (construit tot la ordinul unui regim dictatorial), care are o capacitate de 150.000 de locuri.
Lucrările la gigantul proiect au început la 9 septembrie 1937, când Hitler a vizitat personal șantierul pentru a pune chiar el piatra de temelie. Arena din apropiere de Nürnberg era proiectată să aibă 800 de metri lungime, 450 de metri lățime, iar fațada urma sa fie înaltă de 90 de metri. Spectatorii urmau să fie transportați cu cele aproape 100 de lifturi de mare capacitate la nivelurile superioare ale stadionului.
Înainte de începerea construcției, inginerii germani au testat atent fiecare aspect, un rol important avându-l acustica viitoarei arene. Acest test s-a facut în stil mare, construindu-se chiar o machetă la scara 1:1, ridicată la 40 de kilometri de Nürnberg. Cel puțin așa scria der Spiegel [dar nu mai găsesc link-ul la articol, așa că va trebui să mă credeți (sau nu) pe cuvânt]. Vă dau, totuși, un link la ediția electronică a ziarului, poate îl găsiți voi prin arhiva lor on-line.
Stadionul ar fi trebuit să fie gata în anul 1945, însă războiul le-a zădărnicit planul arienilor. Tot ce a mai ramas din proiectul lui Hitler este un loc și un lac numit Silbersee, format prin acumularea apei în fundația uriașă a construcției niciodată terminată.
Intențiile megalomane ale lui Hitler apar în memoriile scrise de arhitectul favorit al Führer-ului, Berthold Konrad Hermann Albert Speer (link). Speer a ocupat și rangul de Ministru al Armamentului și Producției de Război.
Acesta scrie în memoriile sale că l-a sfătuit pe Hitler să nu construiască un stadion atât de mare, deoarece nu respecta criteriile olimpice.
“Este complet irelevant. Olimpiada din 1940 va avea loc la Tokyo, dar dupa aceea va fi organizată pentru eternitate doar în Germania și doar pe acest stadion, iar noi suntem cei care vom hotărî care sunt dimensiunile acceptate”, ar fi fost replica Führer-ului. Urmată de un ”Heil” scurt.
O altă problemă ridicată de Speer a fost cea a costurilor, însă Hitler a avut replică și pentru aceasta.
“Costă mai puțin decât două cuirasate din clasa Bismarck. Știm amândoi cât de repede se poate pierde un cuirasat. Și chiar dacă supraviețuiește, în 10 ani ajunge tot la fiare vechi. Dar această clădire va rămâne în picioare pentru secolele ce vor veni”, i-ar fi spus Hitler.
”Arta de a citi și de a studia constă în următoarele: a conserva esențialul și a uita amănuntele.” sagt der Führer.
Cu gândirea asta, nici nu mă mir că a pierdut războiul la nivelul armelor.
Pentru că la nivelul ideilor lucrurile stau cu totul altfel.
Heil.
