În ultimele 2 săptămâni am vizionat cel puțin 20 de filme. Mai multe decât în ultimul an. Mai multe decât în ultimii 2 ani.
În umbra acestor evidențe, se pare că am devenit un cineamator convins. Convins de o femeie, ca să fac o binemeritată referire la beneficiara simbolică a acestei zile de 8 martie.
Ultimul film, pe care l-am vazut chiar azi, este viziunea acestei femei asupra vieții. O viziune imaginată, citită, trăită, simțită, gândită, iubită, amintită și reamintită.
Un film cu o filosofie și un realism emoțional european, dar cu o spațialitate și un realism magic sud-american. O îmbinare stranie, dar nu străină între sentimentele și emoțiile unor oameni care au de făcut alegeri importante în viața lor și conștiința faptului că acele alegeri, bune sau rele, vor fi irevocabile, ireparabile și neiertătoare.
O co-co-producție danezo-portughezo-germană … directed by Bille August.
Un scenariu scris de către Isabel Allende și Bille August. O peruancă și un danez. Ar fi putut fi scris la fel de bine de Gabriel Garcia Marquez și Soren Kirkegaard, cei 2 care i-au influențat. E o combinație pe cât de magică pe atât de naturală între Toamna Patriarhului, Un Veac De Singurătate și Dragoste în vremea holerei. Cât despre una din aceste 3 cărți, se spune că alături de Cartea Genezei, ar trebui ca toți oamenii să o citească.
Și vă asigur că în cazul de față nu e nimic putred în Danemarca.
Actorii:
Jeremy Irons, 1 premiu Oscar și o nominalizare, plus multe alte premii.
Joacă rolul “patriarhului”, bărbatul puternic, care muncește mult, ajunge la un statut social înalt, respectat, are principii fixe și înguste, credințe conservative și conservatoare. Dur cu sine și cu familia sa, încearcă să își impună mereu punctul de vedere. Urmărit de păcatele tinereții, de evoluțiile prezentului și de timp, suferă o transformare profundă.
Meryl Streep, 2 premii Oscar și alte 14 nominalizări, plus imens de multe alte premii. Mulți critici o consideră ca fiind cea mai mare actriță în viață.
Este cea care face posibilă povestea, ținând un jurnal (și scriind în el), un album de familie (cu poze), bijuterii cu valoare sentimentală și alte amintiri care țin de familia –del Valle – Trueba–.
Glenn Close, 5 nominalizări și destule alte premii.
Joacă rolul care i se potrivește cel mai bine, cel al unei persoane ciudate, frustrate, cu un comportament patologic, deviant și deviat. Cred că ăsta e și motivul pentru care încă nu a luat Oscarul … și nici nu o să-l ia.
Antonio Banderas, sau Zorro 🙂
Și EA, femeia care m-a convins și m-a învins.
M-am întâlnit acum un timp cu o fată care mi-a spus să învăț să văd cu inima și voi vedea totul. Mai multe despre întâlnire … peste o vreme.
Iar despre film, sunt multe, foarte multe de spus, de trăit, de simțit … dar e târziu, foarte târziu … sau devreme, foarte devreme … și mi se închid ochii.
Până voi fi terminat de înnegrit niscaiva pixeli, va fi deja 9 martie … iar binemeritata referire se va îndrepta și către Cavalerul de MiDraSk.
La mulți ani, cavalere. 🙂