Știu că voi fi acuzat de plagiat, dar mă simt dator să reiterez cu un patriotism debil sentimentul care este în inimile tuturor: meciul făcut de echipa noastră a fost unul de o factură tehnico-tactică excepțională. Așa au spus ucrainienii la sfârșitul confruntării cu Franța. Cum care Franța ? Aia pe care am evitat-o la tragerea la sorți, pentru că a măsluit Pițurcă zarurile. Angajament, inteligență, determinare, pasiune …
Ups, am greșit echipa. Rușine să-mi fie. Dar mă repliez rapid, efectuez un pressing avansat și contraatac tăios. Rar mi-a fost dat să văd o asemenea coeziune (întru suferință), un ritm și o alergare accelerată –în gol-, travaliu și centrări impecabile –din părți-, o perseverență agresivă (în mediocritate), eficiență maximă la driblinguri –cu stângul în dreptul– și o așezare în teren cu iz șahistic. Cu toate astea, nu am dat-o –în bară– nici măcar o dată. Singurul neajuns a fost că aveam mai mai mult de 2 nebuni în echipă, vreo 3 ture am stat în șah, și nu s-a gândit nimeni să mai scoatem 1 cal troian la înaintare.
Cum ar fi zis maestrul greco-român Toma Caragiu: ”C-așa-i în” fotbal.
De fapt, a fost așa de captivant meciul încât vă pot povesti cu lux de amănunte telenovela difuzată în același timp pe AcasaTV. Și nu glumesc câtuși de puțin, filmul serial Porque El Amor Manda la care mă uit este ghidul de spaniolă perfect pe care îl folosesc de ceva vreme, cu rezultate notabile.
Sau vă pot spune cum se traduce grecescul Milisse mou în română.
Cum ar fi zis maestrul Gheorghe Dinică: ”Decât să ne certăm, hai mai bine un cântec vesel să cântăm! Bagă!”
…
Una bucată grecoaică la unu bucată român: Nana Muskouri și Gheorghe Zamfir.
https://www.youtube.com/watch?v=n_HcIbOOkKE
Puțini (2) oameni, restul (11) populație.