Ieri seară ascultam o declarație deloc Șovaielnică a unui demnitar, cuvântare care se dorea a fi încurajatoare: în 2017 va fi gata Autostrada Zăpezii. Consider că, pentru cei care au peste 18 ani și peste 18 neuroni (deci au capacitate deplină de exercițiu), declarația este aproape o instigare criminală la adresa unui bolnav mintal netratat la timp, pe numele lui de actor politic: Dan Șova. Din păcate, în dreptul penal nu am găsit spețe cu acuzarea unui instigator la propria-i crimă, dar în cazul lui Dănuț speram ca legiuitorul sau jurisprudența să fi putut face o excepție.
De când a fost numit ministru al Marilor Proiecte (și Micilor Efecte), lobby-istul domn avocat, ca reprezentant legal al statului român, s-a remarcat ca fiind cel mai aprig susținător al intereselor celor de la Bechtel și Roșia Montană Gold Corporation. Mint, s-a mai remarcat cu ceva, cu devansarea continuă a termenelor terminării unei autostrăzi care nici măcar nu a fost începută. Anul trecut spunea că în 3 ani tăiem panglica la autostradă. În primăvara asta, 2016 era dat ca an sigur de inaugurare. Iar acum, se mai adaugă 1 an de bătut pasul pe loc, pe DN 1.
Pot să vă dau bugetele alocate în fiecare an pentru acest proiect, pentru că sunt informații publice. Doar că în fiecare an, banii ăștia au fost redirecționați în pu(pi)lă cu satelitul. Chiar și în cazurile extrem de rare și extrem de fericite, când banii aveau clar această destinație, licitația se făcea prost, abuziv, fraudulos, ilegal. Companiile care se considerau pe bună dreptate nedreptățite o contestau în instanță și statul se judeca încă 2-3 ani cu ele, fără ca firma câștigătoare să își poată începe activitatea.
După care urma o altă licitație.
După care se constata că erau prost făcute caietele de sarcini.
După care firma câștigătoare, un SRL de la scara H, își dădea seama că un tunel VPN diferă foarte mult de un tunel săpat în munte și că nu poți face mare lucru în acest domeniu doar cu un laptop și o conexiune la net.
După care cealaltă firmă agreată, aflată pe poziția a 5-a sau a 8-a, își dădea seama că a cerut prea puțin, și printr-un act adițional se mai adăugau niște zerouri. Ca în bancul ăla cu două zerouri care merg prin deșert și la un moment dat văd un opt. La care unul zice: Ce imaginație perversă au unii pe căldura asta. 🙂
Observație: În România, aproape de fiecare dată, firma care câștigă o licitație este firma care își începe activitatea înainte, și nu după licitație. 😉
…
Dar nu, nu vreau să mai dezbat mizerii de genul ăsta. Acum aș vrea, de exemplu, să mă refer doar la cei 58 de kilometri, dintre Comarnic și Brașov.
Poate și pentru că de 6 ani port numărul 58 pe tricou, iar anul ăsta am fost din nou golgheterul echipei și am ajuns la 58 de goluri marcate pentru ”Caprice, o echipă de vis”. 😀
Poate și pentru că Brașovul este orașul în care mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții, un oraș pe care l-aș dori (și este) european din multe puncte de vedere, dar care, la categoria autostradă (și aeroport) este undeva prin centrul Africii.
Poate și pentru că e mult mai benefic pentru individ și pentru societate să învețe din experiența unui proiect reușit , decât să constate cu frustrare și resemnare care sunt cauzele nerealizării lui.
…
Dar ce să vezi ? Surprize, surprize … Cei 58 de kilometri nu există.
Așa că pot vorbi în continuare, ca un frustrat și resemnat, despre cum au trecut mai bine de 10 ani de când politicienii noștri au vise umede cu zăpezi pe autostrăzi montane …
sau pot, ca un tolerant, sensibil și complex ce sunt, să vorbesc despre o curvă din Franța, care, în încercarea ei de a experimenta, descoperă că femeile o satisfac la un nivel la care nici un mascul feroce sau bărbat fatal nu prea reușesc.
Ceea ce voi și face.