1935 – Se naște într-o suburbie a Parisului Alain (Fabien Maurice Marcel) Delon. O combinație fatală între Sergiu Nicolaescu și Florin Piersic, bărbații fatali ai filmografiei noastre comuniste.
Ar fi destul de forțat să spun că a fost idolul copilăriei mele, dar știu că mă uitam cu multă înfrigurare și emoție la filmele lui. Înfrigurarea venea din calorifer, emoția venea din televizor.
A fost o perioadă în care pe TVR s-au transmis multe filme cu celebrul actor francez. Îmi dădeam seama că erau filme pentru ”oameni mari” și de aceea mă simțeam foarte important urmărindu-le … și eram foarte recunoscător părinților, care mă lăsau să mă uit la ele :D.
Cred că eram în clasa a II-a sau a III-a și încercam să țin pasul cu traducerea din josul ecranului. Dar nu reușeam să înțeleg și să mă obișnuiesc cu polivalența personajelor jucate de același actor, cu capacitatea lui de a interpreta cu la fel de multă dezinvoltură personaje pozitive și negative. Mă rog, eram micuț, dar faptul că într-un weekend îl vedeam pe post de haiduc în Le Tulipe Noire, iar în celălalt pe post de ucigaș profesionist de mare finețe în Le Samouraï, mă făcea să fiu destul de confuz la finalul filmului. Și încă un detaliu care mă întrista profund și mă făcea să merg la culcare oarecum abătut și nemulțumit: murea în aproape toate filmele în care juca.
Am spus ”aproape” pentru a vă convinge să vă uitați la Clanul Sicilienilor, care a apărut cu 3 ani înaintea mult mai celebrului The Godfather . Cu actori unul și unul ca Jean Gabin, Lino Ventura și Alain Delon, cu muzica lui Ennio Morricone pe o variație a piesei Preludiu și fugă în A minor a lui Johann Sebastian Bach, acesta este filmul polițist aproape ideal: antrenant, periculos, imprevizibil, fascinant.
Cel mai mult la el mi-a plăcut privirea.
”Pentru că acolo unde strălucește privirea, dispare întunericul minții.” S.M.