1862 – Inventatorul american Richard Jordan Gatling brevetează Gatling Gun-ul. Dacă nu știți exact la ce se referă termenul, sunt șanse mari ca numele de mitralieră să vă sune mai cunoscut. 🙂
Această armă este folosită pentru prima dată în Războiul Civil American (1861-1865), dar la o scară foarte mică. Știți voi, ăla cu secesiunea, cu nordiștii, sudiștii și sclavii africani de pe plantațiile de bumbac.
Am trăit până azi cu impresia că, peste câțiva ani (1870-1871), germanii aveau să o folosească cu mult mai mult succes în Războiul Franco-Prusac împotriva mitrailleusei franceze, și ca răsplată se alegeau cu Alsacia și Lorena. Nu-i vorbă, s-au ales cu cele 2 provincii, cel puțin până la sfârșitul Primului Război Mondial, dar nu vreun Maschinengewehr le-a câștigat lupta, ci artileria Krupp C64, net superioară La Hitte-ului fracezilor la toate capitolele: manevrabilitate, distanță, frecvență a focului și precizie. Victoria din această confruntare va marca începutul formării uneia dintre cele mai puternice națiuni din istorie, că dacă zic cea mai cea, se supără evreii pe mine.
Noua armă ajunge la maturitate deplină în timpul Rebeliunii nord-vestice. Conflictul ăsta e aproape comic, dacă nu ar fi tragic. Niște indieni, conduși de Marele Urs, Ziua Bună și Spiritul Hoinar decid să se împotrivească guvernului canadian. Domnii politicieni nu apreciază săgețile cu răvașe ale indienilor saskatchewani și le trimit în schimb niște grăunțe … de plumb, rezolvând situația fără prea mari probleme.
Americanii au procedat la fel cu amerindienii lor. Știu că sună nazist, dar principiul de bază al politicii guvernamentale americane a fost purificarea etnică. Nici măcar triburile mai civilizate, care au preluat obiceiurile oamenilor albi, nu au fost cruțate. Că se numeau apache, comanche, sioux, cherokee sau grand cherokee, strategia a fost simplă: mutarea lor cât mai la vest, la vest și iar la vest, până când au ajuns la Pacific. Iar când s-a descoperit aur în California, s-a terminat distracția de tot. Le-au ucis bizonii, i-au făcut să moară de foame, să renunțe la viața de nomazi și să se mute în rezervațiile înființate de ei. Unele piei roșii au mai opus rezistență pentru o perioadă, un Little Bighorn, un general Custer mort. Dar cu determinare, cu pragmatism și fără nici cea mai mică jenă cu privire la încălcarea drepturilor omului, amerindienii au fost obligați să devină americani sau să moară.
Sunt tentat să fac un arc de 150-200 de ani peste timp și să spun că este exact cazul țiganilor din Europa zilelor noastre, doar că civilizația și cultura au evoluat, iar unii europeni au fost mai toleranți. Dintre aceștia, pe primul loc la toleranță se remarcă românii.
”Incidentele mici, nerezolvate la timpul lor, se pot transforma în accidente foarte mari, grave … chiar iremediabile”, cum ar spune Căpitanul Nemo al lui Jules Verne. Dar subiectul este vast și sensibil … și nu e loc de intransigențe chirurgicale acum.
2013 – Președintele României, domnul Traian Băsescu, pe care anul trecut aproape 90 % dintre participanții la vot l-au ales … să plece, a primit felicitările de rigoare din partea celorlalți 10 %, felicitări datorate zilei sale de naștere. Restul de 50 % din cetățeni, care nu i-au dat cu ștampila- bot, încă mai caută secțiile de votare, cu speranța sinceră ca până la alegerile parlamentare, sau măcar cele prezidențiale de la anul să le găsească. Reporteri de la agenții de presă și televiziuni locale, naționale și internaționale îi așteaptă de mai bine de 1 an cu tușul aproape uscat, pentru interviuri care se anunță legendare. Nu de alta, dar ar fi păcat să nu le oferim vajnicilor noștri concetățeni ocazia de a ne povesti cum e să faci între domiciliu și secția de votare la care ești arondat între 1 și 2 ani. Cu suspendare.
Printre cei care nu au catadicsit să îi trimită o felicitare președintelui, a fost, așa cum toată lumea se aștepta, și Dinu Patriciu. Contactat de reporterii blogului nostru, marele liberal se dezvinovățește, spunând că a vrut să îi trimită o vedere care îi trezește amintiri plăcute, dar s-a simțit rușinat când, în loc de o poză cu titlul ”Căpitanul în bricul Mircea”, secretara a dactilografiat ”Căpitanul în dricul Mircea”. Chiar dacă greșeala este infimă și un pixel albastru ar putea-o acoperi fără probleme, gestul rămâne incalificabil și nu putem decât să spunem, în semn de mare prețuire pentru vorbele pline de tâlc și motivație ale președintelui sărbătorit:
”Să-ți fie rușine, Dinu Patriciu”.
http://www.zf.ro/zf-24/traian-basescu-izbucneste-in-plans-sa-ti-fie-rusine-dinu-patriciu-5149089/