871 – O diplomă a regelui Carol cel Pleșuv acordă Bisericii din Besançon dreptul de a bate monedă. Dacă mă întrebați pe mine, nu cred că biserica avea nevoie de aprobarea regelui, având în vedere că pe vremea aceea, la mai bine de 50 de ani după domnia lui Charlemagne și după Tratatul de la Verdun, Franța încă nu era centralizată, iar orașul (vechi), care este integral în patrimoniul mondial UNESCO, se supunea ducelui de Burgundia.
Orașul (nou) ar fi fost de-a dreptul splendid dacă nu ar fi fost plin de schele, dar o imagine asupra specificității lui bănuiesc că vă puteți face. 😉
După mai bine de 1142 de ani, după atacuri, incendii, fasonări, construiri, reconstruiri și șlefuiri repetate, în vara lui 2013, biserica din primul paragraf arăta cam așa.
Și un filmuleț pe care l-am descoperit chiar azi și care mi se pare très drôle est très jolie. Avec mon frère.
http://www.youtube.com/watch?v=10jJWs8s5Eo&feature=youtu.be
1337 – Regele Angliei Eduard al III-lea îi declară război lui Filip al VI-lea din dinastia de Valois. Acest eveniment este considerat a fi începutul Războiului de 100 de ani între Franța și Anglia, care în mod firesc și logic, a durat … 116 ani, din 1337 până în 1453.
În același an, 1453, în altă parte a globului se înregistrează un eveniment care pe noi ne-a durut mult mai mult de-a lungul istoriei: Căderea Constantinopolului. Ajungând la urechile combatanților această veste (care nu mai erau chiar aceiași ca în urmă cu 116 ani), ei decid, după ce o ard pe rug pe Ioana D’Arc, să îngroape, pe lângă osemintele acesteia, și securea războiului.
Nu, d’Artagnan, alături de Athos, Porthos și The Other One (pentru care vagabondul din filmul de Oscar ”Slumdog Millionaire” a câștigat jde mii de rupii), nu au participat la acest război. Pe cei patru îi găsiți mai târziu, pe vremea lui Ludovic al XIII-lea, predecesorul regelui Soare și contemporanul cardinalului Richelieu.
1478 – Prin bula ”Exigit sincerae devotionis”, emisă de papa Sixtus al IV-lea, regii Ferdinand de Aragon și Isabella de Castilla sunt binecuvântați și blagosloviți întru crearea Inchiziției Spaniole de către blajinul, temătorul și robul lui Dumnezeu, Tomas de Torquemada, care când nu se înălța la Domnul prin cânturi și rugăciune, se urca pe rugurile evreilor și negrilor eretici pentru a apăra de la înălțime credința. Credința în religie.
În timp ce unii inchizitori s-au versatilizat, devenind Lehmani, Morgani sau Rockefelleri, alții mai tradiționaliști și-au conservat pozițiile și acum pot fi întâlniți în catedrale, biserici și mănăstiri. Oamenii îi numesc cardinali, patriarhi, mitropoliți, episcopi, preoți sau călugări și îi respectă, deoarece sunt traficanții rezervelor aparent infinite de opiu pentru popoare.
1949 – A apărut primul număr al publicației germane Frankfurter Allgemeine Zeitung, cu sediul în orașul Frankfurt (am Main). Mențiunea ”am Main” este necesară, pentru că mai există un Frankfurt (an der Oder) pe care, spre deosebire de primul, l-am vizitat oarecum fără voia mea acum 2-3 luni, oprit fiind de poliția germană pentru un control de rutină la trecerea graniței spre orașul polonez Słubice. 😀
Este ziarul german care are cea mai largă circulație peste hotare, editorii pretinzând că acesta ajunge în 148 de țări în fiecare zi. Orientarea sa politică se vrea a fi una liberal-conservatoare. Nu voi sta acum să discut asemănările și deosebirile dintre cele 2 doctrine. Doar vă reamintesc că în perioada regalității românești, liberalii și conservatorii erau de o parte și de a alta a eșichierului politic, ceea ce mă face să reafirm că dacă religiile sunt opiu pentru popoare, atunci ideologiile din spatele partidelor politice sunt heroină pură.
…
Acum 300 de ani, 1 noiembrie 1713, aș fi fost ars pe rug pentru aceste idei.
…
Acum 30 de ani, 1 noiembrie 1983, aș fi învățat de la tovarăși ce înseamnă demnitatea sub dușurile mititicii.
…
Acum 3 ani, 1 noiembrie 2010, aș fi putut scrie un articol similar fără nici o consecință periculoasă.
…
Astăzi, 1 noiembrie 2013, e la fel ca acum 3 ani, doar că articolul fiind deja scris, pot să îl citească și alții. 🙂