Găuri negre, găuri albe.

Negăsind nici un vinovat până acum, credeam că eu sunt singura cauză pentru care lucrurile merg așa cum merg în România. Șoluția: am părăsit meleagurile.

Plin de speranță, intru după câteva zile pe net să citesc știrile din țară, convins fiind că vor semăna cel puțin pe jumătate cu cele din Germania celui de-al 3-lea Reich: curate, profesioniste, optimist-idealiste.

Și ce-mi văd ochii ? Numai știri una și una. Și informații, nu senzații. NOT.

Elena Udrea ne spune că pentru reclama de la EuroSport din timpul Roland Garros-ului nu s-a dat nici un ban. A fost un parteneriat, o sponsorizare … a mai îngăimat niște vocale alandala … nu am mai înțeles, îi intrase zgură-n gură. Așa va să zică, am fost Romania – Land of Choice timp de 2 săptămâni pe canalul de sport cel mai urmărit din lume. Gratis, mamă soacră. Gratis.
Paradoxal sau nu, sloganul e ales ridicol de corect. Atunci când alegem o cale, o acțiune, o idee, toate celelalte căi, acțiuni, idei se dau la o parte și lumea devine rezultatul alegerii noastre. Lumea se schimbă în funcție de alegerile noastre. Iar o dată făcută o alegere, nu mai pot fi făcute și altele, din mulțimea alegerilor inițiale. O dată aleasă o cale, nu mai poți ajunge la răscrucea inițială (viziunea restrânsă și incompletă a teoriei alegerii, dar relevantă pentru ceea ce urmează). Ei bine, nu și în România, unde indiferent de valoarea ideilor, indiferent de numărul lor, indiferent de punerea în aplicare a acelor idei, nimic nu se schimbă. Lumea va fi la fel, indiferent de alegerile noastre. Nu poți înainta, nu poți acționa, nu poți gândi decât în gol. Și tocmai aici e partea minunată, poți mereu să te întorci de unde ai plecat, poți să alegi la nesfârșit, pentru că de fapt, lumea nu devine rezultatul alegerii noastre. Lumea e la fel, mereu. Poți să alegi la nesfârșit. Ce ți-ai putea dori mai mult ? Forever – Romania – Land of choice.

Emil Boc afirmă de la înalțimea celor puțin peste o mie de milimetri pe care îi deține în parteneriat cu înălțimea sa … că guvernul pe care îl conduce în diumvirat cu Băsescu ” a reusit să facă tot atât cât a făcut Cabinetul Tăriceanu în doi ani”. Și tot el numește asta o veste bună. Nu am înțeles la ce se referă membrul cel mic și mistic al duetului de succes DoubleB (DabălBi). Poate la împrumuturile externe, poate la inflație, poate la firme falimentare, poate la numărul de șomeri. Să fie toate variantele corecte ?
Eu, ca și observator (nu anal-ist, nu-mi place cuvântul ăsta, este prea pro-fund), sunt rarefiat de fericire. Adică râd cu atâta poftă de mi se consumă aerul din jur. Păi din nou este bine, primule ministru. Înseamnă că în doar 1 an veți face cât a făcut guvernul liberal în tot mandatul. Iar în 4 ani, veți reuși să mai adăugați încă 12 ani antologici, în total 16 ani. Dacă adăugăm cei 4 ani Tăriceni, ajungem la 20 de ani. Iar miracolele întâmplate în acest timp i-ar face invidioși și pe Alexandrii Dumas (tatăl și fiul). Și brusc, parcă aerul se consumă fără să mai râd. În căutarea timpului pierdut, românii din micul Paris și mica Românie vor mai vinde încă o dată tot ce au pentru a scoate țara din faliment. Înainte de asta, tot cam acum 20 de ani, un tiran și un dictator, pe numele lui de familie Ceaușescu, eliberase țara de sub ochiul dracului, datoriile externe. Cu sacrificii care au lăsat cicatrice adânci în trupul celor de atunci, dar nu destul de adânci în creierul celor de astăzi. Odiosul a fost împușcat cântând fragmente din Internaționala Comunistă și strigând “Traiască Republica Socialistă România ! Istoria mă va răzbuna”. Istoria nu răzbună pe nimeni, ea doar înregistrează… Iar republica în sensul de popor numai vie nu este. Vii sunt doar puținii cetățeni bogați care se autoguvernează. Ei cântă imnuri de promovare a țării și defilează în costume naziste pe podiumuri. Pentru ceilalți există solidaritatea, care se aplică doar de la săraci la calici. Săraci, cu duh însă.

În timp ce duetul de pe plan politic trece prin clipe de armonie, în plan artistic-cultural-umanist-iluminist multe dive de senzație fac … (v-ați prins) senzație. Credeați că voi spune sex, știu. Dar fac și sex, stați liniștiți, ce altceva știu să facă ?

În timp ce una face sex în mare, alta se unge noaptea cu cremă anti-soare. Rimează. Întrebarea este dacă prima se protejează în timpul actului sexual, pentru că a 2-a o face chiar înainte, împotriva soarelui care va apărea dis-de-dimineață. Prima e Simona, niciodată Senzuală și a 2-a e Brăileanca, niciodată Sexy. Dar ar fi fost totuna și dacă era invers. Îmi pare rău pentru cei care înoată în zonă. Sunt ape tulburi.

Să trecem repede la favorita mea, Anna Lesko. Această tigroaică siberiană care într-un cântec se roagă lui Dumnezeu să-i dea inimă de piatră, sau să nu-i mai bată (așa sunt versurile) declară cu sinceritate că nu este o tipă materialistă. Drept dovadă, pozează goală pe nisip. Înțelegeți profunzimea gestului ? Monumental. Ba mai mult decât atât, aduce și un omagiu înaintea propriului ei monument, spunând că “Nu sunt o devoratoare de bărbați cu bani. Aș face indigestie.” Nu ne spune dacă ar face indigestie de la bărbați sau de la bani… De la bărbații fără bani, cu siguranță.

Un cuplu inedit de dive trăsnite … de soartă … este format din Oana Zăvoranu și Laura Andreșan. Sigur le știți, sunt amândouă foarte hâde, dar niciuna nu a descoperit oglinda. Good for them, bad for us. Prima a terminat Facultatea de Drept ca să poată vorbi strâmb, iar a 2-a a terminat … dar ce nu a terminat, de la echipa națională de fotbal la fanfara militară și divizia de parașutiști (ea fiind parașuta de urgență maximă). În timp ce prima își înjură mama ca la labiile cortului, cea de-a 2-a îi ”umilește” pe fotbaliști, punându-i într-un clasament care începe de la locul 10, dar în sus. Adevărul e că de la Mutu și Zicu la Guriță (nu vă gândiți la prostii, așa i se spune lui Contra), după ce toți i-au escaladat muntele Venus, cu toții așteaptă notele profesoarei de sex. Laura este atrasă, mai vechi sau mai nou, de alți munți, și cel mai accesibil pare cel al Oanei, căreia i-a și propus o partidă de sex în 2 (două). Și-au făcut și cadouri, Oana primind un penis în formă de vibrator roz, iar Laura primind un tort în care era înfipt alt penis. Emisiunea nu a avut finalitatea scontată pentru că Lăurica Găurica își dorea de fapt, un penis în care să fie înfipt un tort, și nu invers.

Totuși, recunosc că diva supremă este Mihaela Rădulescu Bănică Schwartzenberg Oțil. Divele supreme sunt cele care nu fac nimic, dar presa face eforturi disperate pentru ca acest lucru să nu fie așa de evident. Moldoveanca noastră nu face decât să petreacă clipe de tandrețe (normale și anormale) alături de Dani, iubindu-i agilitatea, virilitatea, corectitudinea, siguranța, prospețimea, forța, curajul, sexul și toate celelalte calități (58 în total – spațiul și timpul nepermițându-mi să le enumăr pe toate), iar fomiștii de reporteri inventează titluri care mai de care mai tembele: ”Mihaela, sclava lui Dani”, ”Iubire ca în filme”, ”Lumea e doar a lor”, ”Suntem anciupalitici și nu știm decât să vă spunem ce nimicuri fac alții, pentru că noi nu facem chiar nimic”.

Din rubrica “Și vedetele fac sex, nu doar divele” înțeleg că-Cosmina Păsărin cu Vlad Craioveanu filmează o reclamă într-un mod foarte despuiat și infiltrant. Nu știți cine e Păsărina ? Aia care îi mirosea aerele Ciupanezului. Din punct de vedere artistic, evident. Episoadele în care donșoara își călca pe fustă intenționat pentru a-și dezveli zambilica după care se ascundea plină de pudicitate în întunericul scenei sau în care poza plină de puritate primordială într-o revistă pentru sexul sculat au și ele procentul de artă binemeritat. Deci e vedetă.

Cât despre Ștefan cel Mare (se zvonește că primele care i-au spus așa au fost femeile care i-au cunoscut mai bine aura … sau era alt cuvânt din 4 litere, parcă) … numai de bine. Cel mai mare român al tuturor timpurilor spunea că “Moldova n-o fostu a strămoșilor mei, n-o fostu a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri în veacul vecilor …Amin.” Dar pentru asta trebuie să facă și urmași. Așa că Vlăduț simulează destul de bine pentru o vedetă. Se califică și el.

Și știrea supremă: “Ce poate fi mai frumos decât soția lui Iri, tolănită pe canapea, într-o rochie scurtă-scurtă, de sub care ies la iveală un portjartier și un petic de chiloței roșii ? Dacă vă puteți ridica privirea, veți observa, desigur, decolteul îmbietor și bretelele sutienului de dantelă neagră. Așadar, cu sau fără voia ei, doamna de la Izvorani a intrat în galeria vedetelor care își arată chiloțeii la evenimente mondene.”

Chiar așa, ce poate fi mai frumos ? Vorba țiganului: Hâncă o soție a lui Iri.

Eu îl înțeleg și pe săracul redactor. Când îți ții capul de pe umeri în pantaloni, ți se pare că dacă ai văzut un portjartier și un petic de chiloței ai văzut o supernovă. Redactorul pofticios vrea mai mult, vrea să vadă toată galaxia, comete, quasari, bretele, planete. Este totuși timid și nu ne spune despre ceea ce este în centrul galaxiei: o imensă gaură neagră. Asta îi atrage lui de fapt privirea, aici vrea să pătrundă cu toată ființa lui. Nu îi voi spune ce se întâmplă când ești atras inexorabil de o gaură neagră. După ce o să-i iasă ochii din orbite la propriu, o să vadă el. 🙂

La o scară ceva mai mică decât cea universală, găurile negre sunt la fel de periculoase. Le întâlnești peste tot și dacă stai prea mult lângă una, te atrage. Și dacă te atrage prea mult, te-ai pierdut. Nu te mai regăsești decât foarte greu. Uneori îți poate lua și o viață – întreagă.

Partea delicată cu găurile negre e că sunt foarte greu de observat. Ele se prezintă sub forma unor căi luminoase sau stele strălucitoare. Stele care, atunci când nu ești atent, îți atrag lumina ochilor cu o forță gravitațională pervers de puternică în interiorul găurii negre. Și atunci, te-a supt. De aia i se și spune vampir “cosmic”, pentru că îi place să sugă. Și atunci, te-ai supt și tu.

Și uite așa, tot micșorând scara, ajungem din nou pe meleagurile de unde am plecat. Multe găuri negre și mulți handicapați. Handicapații oferă bani vedetelor pentru a vedea găurile negre, vedetele le arată handicapaților, iar la sfârșit le oferă și niște bani înapoi acestora. De ce ? Pentru handicapați fac reducere. Avantaj: găurile negre.

Hai să depășim momentul divelor și al vedetelor, pentru că altfel nu mai ieșim din găurile astea negre cât e hăul. Și totuși … fiind adeptul simetriei și echilibrului legilor fizice în timp și în spațiu, cred că dacă există găuri negre în care intră lucruri ce nu mai pot ieși trebuie să existe și alte entități din care să iasă lucruri care să nu mai poată intra. Să numim aceste entități găuri albe. Iar dacă mergem mai departe cu teoria, putem aprecia că ar fi posibil să intrăm printr-o gaură neagră într-un loc și să ieșim în alt loc printr-o gaură albă, călătorind astfel instantaneu la distanțe foarte mari. Această teorie nu poate fi demonstrată deocamdată decât prin experiență proprie, eu trezindu-mă dintr-o dată într-un tunel din Germania, tunel luminat puternic, pe care l-am asociat cu o gaură albă.

Eram în Hamburg și mergeam pe sub un luciu de apă spre un oraș studențesc aflat pe insula Fyn din Danemarca. Vacanță, concediu, auto-exil, teleportare, numiți-o cum vreți.

…

P.S. O știre de ultimă oră, și încă una pozitivă: s-a inaugurat tronsonul 2 al șoselei de centură a Brașovului. La inaugurare a fost prezentă mai multă lume decât toți muncitorii angajați în lucrări până atunci și s-au făcut franjuri niște panglici. Șoseaua are o lungime de 6,5 km și câte 1 (o) bandă pe sens, iar recepția finală se va face în octombrie-noiembrie când va fi turnat ultimul strat de asfalt, cel de uzură.

Cam în același timp au început și danezii construcția unei autostrăzi care să lege nordul de sudul insulei Fyn, între orașele Odense și Svendborg. Autostrada are 50 de km și 2 benzi + banda de urgență (pe sens) și se circulă de vreo câteva luni bune pe ea. Nu s-a tăiat nici o panglică, iar la inaugurare au fost prezenți doar șoferii care au mers pe ultimul strat de asfalt.
Nu vă spun prețul fiecărui proiect, pentru că ar însemna să nu mai avem nici o știre pozitivă.

Știu, e nedrept să compari găuri albe cu găuri negre.

…

Poate că atunci când lungimea podurilor peste ape din Danemarca nu va mai depăși cu mult numărul kilometrilor de autostradă din România sau când străzile lor nu vor fi mai drepte decât căile noastre ferate vor apărea găuri albe și la noi.

Până atunci, închideți ochii.