Această postare chiar nu se dorește a avea vreo legătură fatidică cu ziua de astăzi, dar dacă voi vreți să aibă nu vă pot interzice.
Este doar o melodie pe care am auzit-o prima dată acum mai bine de 5 ani, la concertul formației Scorpions. Cântecul în sine e foarte puternic și real, iar mesajul e simplu și aproape chirurgical de limpede prezentat, dar ce m-a impresionat și mai mult a fost să-mi recitesc postarea de atunci. Aveam viziune, aveam străfulgerare, aveam ritm, aveam sens, aveam ceva în interiorul meu mai presus decât mine însumi. Încerc în continuare să mă regăsesc; că de pierdut, sunt de multe ori destul de pierdut. Chiar și eu. 😉
Atașez link-ul cu versurile incluse, pentru că în videoclipul oficial lipsesc câteva (din motive care mă eludează încă).
Iar pentru ciumpalaci și nu numai: apocalipsa nu înseamnă sfârșitul lumii.
Mult mai aproape de sensul pe care îl atribuim noi acestui concept este apocatastaza, deși și aici ar fi câte ceva de discutat.
…
Vorba cântecului: It’s time… și mâine.