29 noiembrie
1803 – Se naște la Salzburg, în Imperiul Habsburgic, Christian Doppler, fizician cunoscut pentru așa numitul efect Doppler.
În 1842, la Praga, își prezintă teoria prin care afirmă că frecvența unei unde se modifică pentru orice observator care își schimbă poziția față de sursa acelei unde. Dacă vrem să fim ceva mai riguroși din punct de vedere științific, vom spune că relativitatea efectul Doppler poate surveni din mișcarea mediului, din mișcarea observatorului sau din mișcarea sursei undei.
În cazul Teoriei Relativității Generale, Einstein a considerat că lumina și gravitația nu au nevoie de mediu, ele fiind ceva mai mult decât simple unde. Astfel, aceste ”evenimente” sunt influențate doar de diferența de viteză dintre observator și sursa la care ne referim.
Ca să înțelegeți o aplicație simplă a acestui efect, ascultați sirena unei salvări atunci când vă aflați într-o mașină pe care o conduceți. Dumneavoastră mergeți regulamentar, cu 50 km/h, între punctele A și B. Din spate, vine salvarea, sursa sirenei, cu o viteză mai mare, să zicem 70 km/h. Fiecare undă sonoră consecutivă pe care o va transmite din spatele dumneavoastră, va fi din ce în ce mai aproape de mașina pe care o conduceți. Undele, practic, se vor înghesui, vor veni mai multe într-o unitate de timp dată, ceea ce va duce la creșterea frecvenței. Noi vom percepe asta printr-un sunet de frecvență mai înaltă … Salvarea ne depășește și își continuă drumul către destinație. În acest caz, timpul între 2 unde consecutive percepute de noi va crește, ceea ce înseamnă o frecvență redusă. Undele mai rare le vom percepe printr-un sunet de frecvență mai joasă, mai aproape de bass.
Formulele matematice prin care se exprimă acest efect diferă foarte mult, în funcție de undele la care se aplică.
Vom vedea, sau mai bine zis nu vom vedea … că frecvența observată nu e aproape niciodată aceeași cu frecvența transmisă, mai ales în cazul undelor electromagnetice, a luminii etc. Deși dacă stau și mă gândesc mai bine, și lumina este o undă electromagnetică. 😀
…
Uneori, pentru a înțelege fizica, trebuie să începem cu poezia.
La steaua … de Mihai Eminescu
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, și nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmărește încă.