25 noiembrie
1783 – Ultimele trupe englezești părăsesc New York-ul, ceea înseamnă și practic câștigarea independenței Statelor Unire ale Americii. Numit frecvent și Războiul Revoluționar American, acesta se încheie teoretic, ceva mai devreme, prin Tratatul de la Paris din 3 septembrie 1783.
Din cele 10 puncte determinante, primul stabilea:
– suveranitatea necondiționată a noii națiuni, acum și pentru totdeauna, față de Coroana Engleză și față de orice altă națiune.
Alte prevederi interesante decideau:
– noile granițe între Statele Unite și ”America Britanică de Nord”, nativii americani, Louisiana franceză și Florida spaniolă.
– dreptul englezilor și americanilor de a folosi fluviul Mississippi.
– libertatea vaselor americane de a pescui în largul insulei Newfoundland și a golfului Saint Lawrence.
Totuși, cea mai simpatică prevedere rămâne cea care se referă la
– protecția oferită de către Imperiul Englez ambarcațiunilor americane, împotriva piraților din Marea Mediterană și Oceanul Indian. Mi-l și imaginez pe Izmail din <<Toate pânzele sus>> cum îi ia la polonice pe marele Benjamin Franklin, negociatorul tratatului, și pe John Adams, primul vicepreședinte și al 2-lea președinte american.
…
Între timp, americanii au cumpărat Lousiana franceză în 1803 de la Franța lui Napoleon, i-au ”rugat frumos” pe spanioli să le împrumute pe o perioadă nedeterminată Florida, i-au împrejmuit în rezervații pe prietenii lui Old Firehand și Old Shatterhand, Mississippi-ul a devenit un fluviu intern, nu o graniță, iar canadienii au fost singurii care au câștigat și ei ceva din toată afacerea asta, având exclusivitate la pescuitul alături de Apolodor … în Labrador.
Așa că, dintre toate prevederile, doar prima a mai rămas în vigoare, nefiind încălcată, deși tratatul nu a fost niciodată contestat de nici una dintre părți.
…
Vorba lui Washington Caragiale: Democrație să fie, dar să știm și noi. 😀