21 noiembrie
1905 – În revista ”Annalen der Physik”, una dintre cele mai vechi reviste de profil din lume, este publicat articolul ”Ist die Trägheit eines Körpers von seinem Energieinhalt abhängig ?”, în engleză ”Does the Inertia of a Body Depend Upon Its Energy Content ?”. Dacă vă voi spune că în acest articol apare cea mai faimoasă ecuație din domeniul științei (E = mc2 ), probabil că vă veți da seama și cine a fost autorul.
În calculele sale, Albert Einstein pornește de la conceptele clasice de masă și energie, pe care însă, le dezvoltă în cu totul altă direcție decât cea promovată de sir Isaac Newton.
Apar astfel, noțiuni ca ”energie electromagnetică spațială”, ” mișcare uniformă relativă”, ”spațiul gol” și poate cel mai spectaculos … ecuațiile de rigoare pentru asemenea concepte inedite. Aceste ecuații vor arăta și în mod practic cum se poate elibera o imensă cantitate de energie cu ajutorul unei mase relativ mici, informații care vor fi folosite în experimente de convertire a masei particulelor subatomice în energie (prin intermediul fuziunii și fisiunii nucleare).
Ca și paranteză la paranteză, asta mă duce cu gândul la o discuție extrem de prozaică pe care o aveam cu o domnișoară acum un an și jumătate, în jurul lui Stade de Gerland din Lyon. Tipa era într-o relație cu un cercetător de la CERN (Conseil Européen pour la Recherche Nucléaire), iar tipul venea aproape la fiecare sfârșit de săptămână să o vadă pe ”mad-moazelă”. În mod perfect natural și justificat, domnișoara studentă și-a găsit altă ”jumătate”, deoarece insipidul și plictisitorul cercetăreț avea prostul obicei să îi povestească cu ce particule invizibile și luminoase se delectează, în loc să inspire împreună … o țigară, sau și mai frumos, să împartă la doi tot fumul vizibil dintr-un club întunecat.
…
Să ne întoarcem la Einstein și la ”slăbiciunile” lui … dintre care cea mai frumoasă delicată, fragilă, radioasă și vulnerabilă se pare că a fost … Marilyn Monroe. Există chiar și o glumă simpatică despre cei 2, în care vedeta își manifesta interesul de a avea un copil cu omul de știință. Ea își argumentează dorința spunându-i acestuia că urmașul lor ar fi sclipitor de inteligent, ca el, și uimitor de frumos, ca ea.
La care bătrânul Einstein nu a putut decât să se întrebe ce s-ar întâmpla dacă ar fi invers.
…
Deși mai toți îl asociem cu Teoria Relativității, premiul Nobel îl câștigă în anul 1921 pentru Legile Efectului Fotoelectric, în care reinterpretează noțiuni ca mecanica cuantică și energia electronilor și fotonilor. Acest lucru se întâmplă pentru că ceilalți oameni de știință nu înțeleg deocamdată conceptul de relativitate (restrânsă și generală) și nu au nici simțul umorului.
Îmi imaginez că tot Einstein, într-o conferință cu iluștrii lui colegi, încercând să le explice teoria relativității pe înțelesul lor, le-a spus ceva de genul:
Dacă ați petrece o oră în preajma unei femei superbe, vi s-ar părea că a trecut o secundă … dacă eu aș petrece un minut în preajma soțiilor voastre mi s-ar părea că mi-aș irosi toată viața … asta e relativitatea.