12 noiembrie
1330 – Se termină Bătălia de la Posada, în care voievodul valah Basarab I învinge armata ungară condusă de Carol Robert de Anjou. Victoria obținută de către vlahi, cumani, pecenegi, sau ce mai erau ei … marchează obținerea independenței primei formațiuni ”românești”.
Incursiunea regelui maghiar vine ca urmare a ”infidelității și dușmăniei” manifestate de valah. După ce Carol cucerește Banatul, Basarab se oferă să-i recunoască suveranitatea, să-i plătească tribut anual și 7000 de monede de arginți. Regele refuză și avansează cu armata sa până la Curtea de Argeș, însă nu reușește să angajeze armata lui Basarab într-o bătălie decisivă. Se retrage spre Transilvania, datorită lipsei proviziilor, dar largi contingente valahe așteaptă armata ungară la Posada.
Restul îl știți: noi deasupra, ei dedesubt … noi mai puțini, ei mai mulți … noi mai inimoși, mai inventivi, mai prieteni cu râul și cu ramul, dorindu-ne mai mult victoria și luptând mai mereu pe teren propriu, că în deplasare ne-am luat-o în gură de fiecare dată … atunci când ne-am încumetat.
Încă nu se știa atunci dacă eram mai mult catolici sau ortodocși, atât patriarhul Bizanțului, cât și papa de la Roma considerându-l pe Basarab … ba ”prinț devotat”, ba ”prinț neloial” sfintei credințe – oricare ar fi aia.
Tot de la el vine numele de Basarabia (actuala Republică Moldova), dar încă nu este clar cum s-a ajuns la această denumire … care ar fi fost mai potrivită pentru Țara Românească. De menționat că Basarabia la care se face referire în timpul lui Basarab, e mai aproape de granița Bugeacului (denumire turcească), ce cuprinde Dobrogea, sudul Moldovei Mari și estul Valahiei.
Barasab a fost întemeietorul primei dinastii conducătoare pe aceste meleaguri. Au mai urmat doar 2 cu adevărat marcante de atunci … Mușatinii în Moldova Medievală (pe Ștefan îl chema Mușat, nu cel Mare și Sfânt) și Hohenzollern-Sigmaringen în România modernă.
Toate 3 și-au încheiat această misiune.