Da, ați citit bine titlul. Rușii chiar au fost simpatici. Ne-au dat 100 de euro pentru o statuie concret-abstractă pe care ei sigur nu o înțeleg, dar pe care nu (prea) o înțelegem nici noi. La mișto, în scârbă, dintr-o aroganță, ca să ne arate că nu suntem în stare să ne apărăm interesele sau valorile naționale? Contează așa de mult?
Da, se prea poate să conteze așa de mult; tot așa cum foarte mult contează și reacția noastră. E complet stupid sau neinspirat dacă dăm dovadă de puțin rafinament diplomatic, le mulțumim oficial pentru oferta ”generoasă” și le spunem că pentru asta suntem dispuși să renunțăm la jumătate din tezaurul nostru, așa că nu vor trebui să ne returneze decât cealaltă jumătate?
Cel mai distribuit articol la mine pe fakelook este cel al lui Moise, de pe biziday.ro. E dreptul omului să fie cum vrea el în scrierile sale, patriot, subiectiv, patetic, înflăcărat, așa cum e și dreptul meu să fac 2 observații. Scurte și la subiect.
Elevul Guran o fi fost în clasa a VII-a la prima olimpiadă de istorie, dar dacă a ”descoperit că Ștefan cel Mare stăpânise o parte din URSS” e bine că a fost și singura dată când s-a rătăcit la genul ăsta de eveniment. Nu de alta, dar e ca și cum ai spune că Burebista a stăpânit o parte din Imperiul Habsburgic. Evident că înțeleg nuanța și unde bate cu ea, dar exprimarea e complet neinspirată, ca să nu mai zic că la o atentă privire, nu a României sau Moldovei Mari (hărți dosite bine pe vremea aia), ci a RSS Moldovenească sau RSS Ucraineană, ar fi văzut de partea cealaltă a Prutului și Hotinul, și Orheiul, și Cetatea Albă.
Moise mai spune că România ”În Primul Război Mondial avea integritatea garantată militar de Germania, dar a ales să lupte împotriva acesteia FĂRĂ să se poată baza pe Rusia”. Mda, nu vreau să par cârcotaș, dar românii s-au țigănit cu Antanta până în ultima clipă înainte de a decide dacă intră sau nu în război, iar din acea Antantă făcea parte și Rusia. Dacă nu avea garantat ȘI ajutorul Rusiei vă spun eu că nu ar fi intrat niciodată în război împotriva Germaniei și Austro-Ungariei. Ce s-a întâmplat după aia, cu Revoluția Bolșevică și jafurile soldaților ruși aflați în retragere este o altă poveste.
Ca să revenim acum la diplomația românească și la o luare de poziție serioasă, elegantă și solidă; există pe pământurile astea un proverb: ”Și-un sac de paie dacă recuperezi de la un hoț tot este bine.” Ei bine, putem să ne contrăm, rusofili și rusofobi, pe teme războinice, imperialiste, bolșevice, artistice sau unioniste, dar în problema tezaurului lucrurile sunt destul de clare: rușii au fost hoți.
Totuși, pentru că sunt un tip echilibrat care este interesat mai presus de toate de adevăr, mi-aș dori să aflu dacă ultracapitaliștii politicieni români și-au manifestat vreodată intenția de a recupera tezaurul. Nu de alta, dar dacă noi nu îl mai vrem, ei de ce ni l-ar mai da? Pe undeva, deși nu sună deloc frumos ce spun, cam la fel e treaba cu opera lui Brâncuși și cu românii/România.
Gioconda, cea mai celebră pictură din lume, deși aparține italianului Leonardo da Vinci, este găzduită de Muzeul Luvru din Franța, iar ceva îmi spune că francezii nu au de gând să o returneze prea curând.