Dacă ieri au ieșit la rampă senatorii, arătându-le degetul din mijloc procurorilor DNA, azi e rândul deputaților să se ia la trântă cu încă o instituție a statului, pe numele ei mic, ANI.
Deputățimea românească a hotărât pe data de 20 septembrie 2016, în premieră absolută, cu 216 voturi din 218 exprimate, ca Petrică Roman (cândva al 2-lea om în stat și și mai cândva primul prim-ministru al României post-comuniste) să își recapete mandatul de deputat.
Inițial, Tribunalul București a confirmat raportul ANI, în urma căruia sus-numitul Petre Roman – Persoană Fizică era în incompatibilitate cu Petre Roman – Persoană Fizică Autorizată. A urmat suspendarea din funcția de deputat.
Curtea de Apel a capitalei a hotărât să anuleze raportul întocmit de Agenția Națională de Integritate. Așadar, Petre Roman nu mai este în stare de incompatibilitate și de conflict cu el însuși. A urmat repunerea în drepturile și în funcția de deputat.
Peste 3 săptămâni, mai exact în 12 octombrie, Înalta Curte de Casație și Justiție va da decizia finală și definită în acest caz, urmând ca Roman – deputat PeNibiList – să rămână deputat… sau să nu mai rămână deputat. Logic.
Până atunci, ANI contestă hotărârea plenului Camerei Deputaților spunând că se creează un precedent periculos prin punerea în aplicare a unei decizii a instanței care nu a rămas definitivă. Deputații acuză ANI, spunând că îi tot amendează ca la grădiniță și insistând că ei au câștigat ambele procese.
Evident, fiind vorba de unul de-al lor, UDMR-istul Mate Andras adaugă: ”Nu ne grăbim cu constatarea incompatibilităţilor şi nici cu excluderea unui coleg şi vacantarea unui post de deputat”. Ceea ce mă face să mă gândesc că proverbul român: <<Graba strică treaba>> e de fapt maghiar.
Am dat un exemplu simplu (din sutele de mii) în care se poate observa toată țigănia și bătălia dintre instituțiile democratice de la noi din țară. Aproape că nu mai este relevant cine are sau nu are dreptate. Relevant este că se discută pe niște legi prost scrise, mârșav scrise sau nescrise.
Iar pe noi, pe puținii oameni care mai avem, poate, niscaiva echilibru, rațiune, decență, corectitudine, bune intenții și energia să le punem în aplicare ne apucă lehamitea și alienarea după toate mizeriile astea. Ei bine, aceasta este și intenția lor, la fel de mizerabilă.
Dacă ați citit cu atenția acest articol și ați și înțeles ceva din el, înseamnă că poate nu suntem chiar așa puțini cum cred eu. Și de la o masă critică de oameni cu calitățile enumerate mai sus se pot creea instituții suple și oameni politici sinceri care să fie prietenii cetățenilor de rând, nu dușmanii acestora.