Ideal ar fi ca acei cetățeni de care are nevoie politica să nu aibă nevoie de politică.
Evident, realitatea ne demonstrează contrariul și sistemul politic este frecventat în trista lui majoritate de oameni fără principii, fără cunoaștere, fără viziune și fără spirit. Tocmai de aceea politica distorsionează, alienează, prostește și corupe, ca orice altă formă de putere.
Mai jos vă prezint un comportament de om politic, om politic ce poartă numele de Mihai Codruț Nanu, și care dă dovadă de… nici nu știu cum să o numesc. Bănuiesc, totuși, că este un exercițiu complex de ipocrizie asezonat cu memorie selectivă și garnisit cu ceva naivitate. Spun asta, pentru că nu intenționez în nici un fel să îl jignesc pe colegul meu liberal, dar e foarte probabil să nu îmi pot disimula dezgustul față de logica lui neliberală.
Văzând că dragostea lui Mihai Codruț Nanu pentru George Scripcaru este emanată prin toți porii, un cetățean turmentat întreabă (pe bună dreptate) care este candidatul PNL la funcția de primar al Brașovului, având în vedere că toți liberalii îl susțin pe ”Scripi”. Mihai, fiind un liberal, îl susține și el cu maximă efervescență pe George. Nu mai reiau gluma proastă cu celălalt liberal, Adrian Gabor și nici gluma și mai proastă cu independentul revoluționar George Scripcaru, ci fac doar analiză pe text.
Carevasăzică, întrebarea este legitimă într-un fel. Nu știm în ce fel și probabil că nu vom afla niciodată, dar știm că Horhe va câștiga oricum. Mihai continuă cu logica sa abisală, spunând că de la PSD era normal să candideze Cătălin Leonte. ”La fel cum era normal” presupune o stare de normalitate gramatical-comparativă anterioară, adică apariția cuvântului ”normal” într-o aserțiune precedentă. În loc de normal apare legitim, ceea ce nu e nici normal și nici legitim, pentru că legitim și normal sunt lucruri diferite. Nu o fi normal să împuști un om în USA, dar un american ți-ar spune că e legitim ”într-un fel” dacă omul îți sparge ușa de la casă cu patul puștii.
Recunosc, e prea subtilă analiza de până acum, așa că hai să trecem la un plan mai teluric și să remarcăm că Mihai privește cumva aspirațional și la candidatul independent al PSD, Cătălin Leonte, pe care îl vede ca variantă normală. Având în vedere că acesta nu a intrat în grațiile partidului, normalitatea nu a fost restaurată, de aici și dezamăgirea poetului: ”dar ce mai e normal în politica actuală?”. Un fel de ”totuși este trist în lume” cu trimitere indirectă la sigla pe care George Scripcaru este floarea albastră.
Dacă facem un arc în timp vom vedea că Mihai avea o altă opinie, mult mai mlăștinoasă, despre actualul și onorabilul edil, ale cărui tâmple sunt și vor fi mereu în slujba și la poalele Tâmpei.
Adresa la care puteați până acum câteva zile să citiți textul de mai sus era: https://nanumihai.wordpress.com/2011/11/28/548. Dacă încercați astăzi să accesați link-ul, mesajul afișat va fi cel de mai jos.
De-abia acum am înțeles și eu de ce nu merită să îți iei o cămașă curată la o ședință de partid.