Frăsuiala asta mai mult retardă decât ipocrită și mai mult ipocrită decât retardă cu petiții pro și contra, gay și straight, sus și jos, înăuntru și afară, scuipat și înghițit, fuck and go îmi aduce aminte de o întâmplare simpatică la care am asistat acum vreo 15 ani, când încă mai aveam prostul obicei transsiberian de a privi tâmp căile ferate române, în timp ce stăteam în vagoanele proiectate, fabricate și reparate în dorul lelii la Pașcani.
Călătorind pe defuncta rută Brașov-Suceava și trecând Carpații Orientali cu superluminica viteză de 10 km pe oră, chiar la limita județelor Harghita și Bacău intră în compartiment un distins domn cu barbă albă și lungă îmbrăcat în straie alese, dintre care am recunoscut un anteriu, un pieptar și o camilafcă. Gagica sexy din dreapta mea, pe jumătate adormită, își continuă starea de semiconștiență, în timp ce preotul de vis-a-vis ascunse repede revista Playboy (ce o avea pe Jojo pe copertă) și începu să citească dintr-o publicație bisericească.
Domnul respectabil (despre care aveam să aflu mai târziu că era Arhiepiscopului Romanului și Bacăului) a salutat din cap politicos, scoțându-și tacticos integramele și creionul mecanic Rotring cu mine de 2 milimetri. Ridic ochii din anagramele mele pentru a răspunde la salut, după care în compartiment se așternu tăcerea pentru vreo 5-8 minute.
Preotul, probabil simțindu-se încă vinovat pentru explorarea pofticios-vizuală a feminității bidimensionale din revistă, încercă să anime conversația și, văzând că episcopul dădea ușor nemulțumit din cap, îl întrebă dacă nu cumva îi poate fi de folos în vreun fel.
– Mda, apreciez și îți mulțumesc. Uite, mai am un cuvânt și îmi desăvârșesc careul încrucișat. Are 5 litere, primele 2 sunt P și I, următoarele 2 sunt lipsă și cuvântul se termină cu litera Ă. Deci PI..Ă.
– Și care e definiția cuvântului, întrebă preotul?
– Specific feminin.
– A, dar e simplu. PIZMĂ, spuse din nou popicul.
Întorcându-se spre mine, arhiepiscopul mă întrebă dacă am o idee mai bună.
– PILDĂ, îi spusei într-o doară, onorat că mă băgase în seamă ditamai fața monahal-bisericească.
– Să știți că s-ar putea ca voi 2 să aveți dreptate. Tinere, ai cumva o radieră, să șterg Z-ul și D-ul ăsta?
– Îmi pare rău, dar chiar nu am.
– Atunci așa să-i rămână numele specific femininului.
