Să presupunem prin reducere la dublu absurd că fiul meu ar vrea să se însoare. Păi da, dar eu nu am nici un fiu. Exact, de aici vine dublul absurd. Și totuși, în eventualitatea acestui eveniment neinspirat numit căsătorie pe care nu îl înțeleg de nici o culoare, i-aș oferi chiar fără să îmi ceară 2 sfaturi:
– Fiule, negociază de la început cu nevastă-ta dreptul de a ieși 2 seri pe săptămână doar cu băieții, fără ea.
– Care este al 2-lea sfat, tată?
– În cea de-a 2-a seară nu ieși cu băieții. (și îi fac cu ochiul) 😉
