Oare e mai măgulitor să afirm că imaginația mea are o mică doză de perversitate sau să mă laud pe șleau că perversitatea mea are o mare doză de imaginație? S-ar putea să aflați răspunsul cât de curând, însă doar după ce citiți pilda tâlcuitoare de mai jos.
Se zice că un regiment al unei unități de elită a Armatei Franceze, pe numele ei originalLégion étrangèrese antrena de zor prin nisipurile algeriene, în apropierea Parcului Național Ahaggar. Sau erau în nordul Saharei Occidentale, încercând să traseze o graniță cât mai dreaptă, spre nemulțumirea marocanilor? Mă rog, irelevant.
Ideea este că noul comandant, numit direct de la cartierul general din Aubagne, a venit în inspecție, iar căpitanul Jean-Luc Picard îi prezenta baza și terenul de instrucție.
Cu spiritu-i de observație mereu treaz, commander Data observă că nu îi fusese arătată o clădire, și anume baraca îngustă de lemn de culoarea nisipului aflată în spatele popotei. Adevărul e că în Sahara toate lucrurile au culoarea nisipului, chiar și nisipul.
Căpitanul, vădit incomodat de cerința comandantului, îi spuse că acolo țin cămila și când bărbații au nevoie de o femeie intră în baracă și… și nu mai apucă să termine ce avea de spus pentru că Data îl opri, dezgustat.
După o lună de antrenamente, marșuri, dune și imnuri, chiar și Data, oricât de android se dădea, simțea nevoia unei femei. Îl luă deoparte pe Jean-Luc și îl întrebă șoptit când este disponibilă cămila. Căpitanul consultă planificările din caietul dictando și îi spuse comandantului că vineri seară, la ora 8 și 5 minute cămila urma să fie liberă.
Veni și sfânta zi de vineri iar Data intră plin de încredere în baraca îngustă de lemn de culoarea nisipului, unde cămila tocmai dădea să se culce. Căpitanul, care tocmai ieși de la popotă, auzi tot felul de icneli, răgete și urlete, așa că intră să vadă ce se întâmplă. Îl vede pe comandant semidezbrăcat, transpirat, plin de noroi și de păr de cămilă, căutându-și echilibrul între cele 2 cocoașe.
Își permise atunci, cu un curaj ce a frizat inconștiența să îi vorbească comandantului la persoana a 2-a singular:
– Auzi, nu crezi că ar fi fost mai înțelept să procedezi cum fac și ceilalți soldați?
– Ce vrei să spui?
– Păi te urci pe cămilă și mergi până în cel mai apropiat caravanserai aflat la 8 km, acolo găsești o femeie și te simți și tu din nou comandant.
Din păcate pentru el, Data nu se va mai simți niciodată comandant pentru că după acest incident căpitanul Jean-Luc Picard avea să îi ia locul în fruntea Legiunii.
Vive la France! Vive le Sahara Occidental!
