După cum se poate vedea și pe vesta muncitorului din ultima imagine, firma care se ocupă de construcția noului corp de clădire a Colegiului Național ”Dr. Ioan Meșotă” Brașov are o oareșice legătură cu orașul Slatina. Ca să fiu mai specific în exprimare, legătura firmei cu orașul Slatina este chiar sediul principal al acesteia.
Fără să le fac reclamă câtuși de puțin, voi spune că oltenii au folosit la ridicarea clădirii atât șape cu ciment normal și armătură antifisură, cât și șape ușoare cu izolație termo-acustică, adică un fel de folie de poliutirenă de separație și folii de protecție perimetrală. Stratul de protecție pentru pardoseală este din poliuretan alifatic bicomponent.
Calitatea materialelor nu știu de cine este garantată, dar calitatea activității muncitorilor este dată de utilizarea unor tehnici de supraveghere care îmbină clasicul cu modernul, adică subsemnatul se plimbă printre ei, pune întrebări simpatice, îi motivează cu filosofii transcendentale, le aduce o sticlă cu apă și niște biscuiți și le face poze cu fresca în spate. Până se usucă pictura murală pe tencuiala proaspătă, muncitorii sunt din nou resetați, energici și spirituali.
Dacă am dat senzația chiar și pentru o clipă cum că m-aș pricepe la șape și izolații, înseamnă că v-am oferit o mostră de manipulare involuntară, pentru care îmi ofer scuzele de rigoare dar nu vă promit că nu o să mai fac. 🙂
Probabil că ar trebui să mă apuc de supervizat și șantierul de pe centura Brașovului; nu de alta, dar să aibă unde să aterizeze viitoarele nave (inter-cosmice) care vor opera curse (tot inter-cosmice, logic) în orașul nostru de o frumusețe (in)contestabilă.
Pe fictivul Aeroport din Brașov sigur nu vor ateriza decât promisiuni în următorii 5 ani. Am zis 5? Am greșit. 10.
