Săptămâna bigudatului de fier beton (8, 10 și 18 milimetri) a început pin respingerea oricărui gând de joasă frecvență, prin rezistența vrednicilor muncitori în fața oricărei tentații, urmată de blocarea bucal încleștată a oricărei expresii licențioase și de încurajarea oricărei aspirații nobile. Doar așa i-am putut convinge să se apropie de țelul final: prin dezvoltarea puterii voinței și a forței sufletești.
Discursul meu motivațional a fost unul scurt și de bună seamă, interpretabil. Soarta destinului face ca toți cei prezenți pe șantier ieri seară să îl interpreteze în cel mai înălțător mod cu putință; ceea ce e foarte bine, pentru că eu exact astfel am vrut să îl exprim.
”Sufletul acesta pe care îl zgâriați cu fibră metalică și aerosoli în fiecare zi, cu gânduri dezordonate și chircite, are legătură cu inima tot astfel cum inima are legătură cu iubirea. V-ați fi așteptat să folosesc cuvântul mintea în loc de inima, iar asta este o dovadă în plus că mentalul vostru (conștient, nu colectiv) este la fel de penetrant ca metroul la Otopeni și la fel de vulnerabil, influențabil și penetrabil ca vocabularul limbii române în fața cuvintelor englezești.
Tot astfel cum voltajul este forța necesară electronilor să dea viață unui circuit electric, tot astfel și voința este dinamismul forței sufletului. Când această forță este activată toate subtilele puteri mentale reușesc să treacă peste (prin) (pe sub) scârba de sine și să acceseze, fix în ordinea asta complet aleatorie: puterea rațiunii, a memoriei, a înțelegerii, a dialogului, a monologului, a tăcerii, a reflecției, a deducției, a analizei, a scârbei de tine însuți. Recunosc, azi mi-e foarte scârbă de mine și așa ar trebui să vă simțiți și voi, pentru că scârba de sine este combustibilul suprem în accesarea următorului nivel de conștientizare.
Și-acum nu mai stați să ascultați elucubrații de la unul ca mine, care nu și-a băgat niciodată picioarele în cizme și cizmele în ciment. Faceți ca adunătura asta hidoasă de fiare și moloz să constituie un loc numai bun pentru un proces instructiv-educativ. Make Meșotă great again.”
Aveți întrebări?
Un muncitor: ”La câte scuze ieftine și obiceiuri scumpe trebuie să renunțăm până săptămâna viitoare (când vom dialoga din nou) ca să nu ne mai fie scârbă de noi înșine?”
Eu: ”La toate.”
