A început să mă întrebe lumea de unde am ideile ciudate pe care le regăsiți în articolele pilduitoare de pe acest blog; blog unic de altfel în peisajul carpatin de curbură.
De exemplu, pentru articolul de azi ideea mi-a venit uitându-mă la un dialog dintre Al Bundy și o femeie grasă. Uite că am zis-o, încălcând legile nerostite și ipocrite ale bunei creșteri: femeie grasă, bărbat de culoare neagră, țigan român.
Fat, sorry, large lady, a real person: ”I need shoes.”
Al Bundy, a fictional character and a shoe salesman: ”The blacksmith’s right around the corner.”
Un părinte ortodox din parohia Trei Movile, care aparținea confesional și administrativ de comuna Șcheia, care la rândul ei aparține confesional dar nu și administrativ de municipiul Suceava, se duce să se spovedească la mărețul Pimen Zainea, jupânul eparhiei bucovinene, cunoscut oficial sub denumirea de ÎnaltPreaSfințitul Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților.
– Spune, fiule, ce ai pe suflet? Cu ce ai păcătuit?
– Nici nu știu cum să vă spun, Prea Luminate Doamne; vedeți, eu sunt preot de la țară, cu frica lui Dumnezeu, nu prea am ieșit la oraș să văd minunățiile civilizației. Vă rog să nu mă excomunicați.
– Lasă, lasă, să trecem peste asta…
– Ei bine, ieri am fost cu preoteasa mea la un film la Iulius Mall, știți dumneavoastră, chiar vis-a-vis de bazar. Filmul conținea niște scene ceva mai fierbinți. Ea era îmbrăcată foarte provocator. În sală era cald și întuneric. Eram în ultimul rând. Ne-am excitat amândoi foarte tare. S-a ridicat de pe scaunul ei și s-a așezat deasupra mea. I-am smuls hainele și am început să facem sex în ritmul coloanei sonore, una de excepție, aș putea concluziona.
– Mda, este un lucru destul de neobișnuit, însă acesta nu e un motiv pentru excomunicare.
– Deci nu mă veți da afară din biserică?
– Nicidecum, fiule.
– Ce bine, că din cinema și din mall ne-au dat afară.
– Ha ha ha. Apreciez mereu un enoriaș cu simțul umorului, dar mai ales sincer. Iar ceea ce mi-ai povestit tu acum este întocmai ceea ce s-a întâmplat.
– Dar de unde știți, Sfinția Voastră?
– Cum să nu știu, fiule? Doar am fost informator la Securitate și am colaborat și cu Direcția Informații Externe pe vremea comunismului. Numele meu de cod era Sidorovici, dar acum mi se spune doar Petru.
– Sfântul Petru? …
Și uite așa s-a scris una din poveștile securistului deschis la minte care păstorește, cârmuiește și îndrumă prelații și enoriașii bucovineni întru sfințenie și securitate. Doamne ajută.
I know, I have a twisted mind. Forgive me, Sidorovici.
