Jean-Paul Sartre și Charles Townes se întâlnesc în Airbus-ul care tocmai decolase din Paris, cu destinația Stockholm. Primul mergea la gala decernării premiilor Nobel să refuze premiul, al 2-lea să îl accepte.
Jean-Paul își scoate caietul din buzunar și începe să deseneze în el muște, cu un aer extrem de visător. Charles își scoate tacticos maserul din buzunar și începe să calculeze în minte lungimi de undă și frecvențe ale microundelor.
Pe la ora 20, când erau deasupra Mării Nordului, pilotul anunță calm în difuzoare:
– Vă rugăm să nu vă impacientați; unul din cele 4 motoare s-a oprit, ceea ce înseamnă că vom ajunge cu o mică întârziere la destinație.
Peste o jumătate de oră, chiar când intrară în spațiul aerian al Norvegiei, pilotul intervine din nou, la fel de domol:
– Este complet neașteptat, dar și al 2-lea motor a încetat să mai funcționeze; ceea ce va duce inevitabil la o întârziere suplimentară. Totul e în regulă.
Peste încă o oră, deasupra Suediei, vocea pilotului se auzi din nou, ușor tresărindă:
– Este prima dată în cei 30 de experiență când se întâmplă așa ceva, dar și al 3-lea motor s-a blocat. Din acest motiv, vom ajunge mult mai târziu decât era prevăzut.
Fizicianul american se întoarce către scriitorul francez și îi spune extrem de îngrijorat:
– Îți dai seama ce dezastru s-ar întâmpla dacă se oprește și ultimul motor?
Sartre, în timp ce ridică creionul de pe foaie, spuse zâmbind:
– Da, îmi dau seama; vom sta aici, sus, toată noaptea.
