Dacă acum 28 de ani mi-ar fi spus un pionier baschetbalist că există corupție în România, aș fi presupus că e vreun securist deghizat în comunist ce vrea să îmi testeze cunoștințele de materialism dialectic.
Când baschetbalistul se numește Laura Codruța și ocupă funcția de procuror șef al Direcției Naționale Anticorupție, începe să mi se șubrezească din ce în ce mai tare încrederea muită și nețărmuită în semenii mei, deveniți între timp capitaliști.
Astăzi, domnișoara Koveși a prezentat bilanțul instituției pe care o conduce și a spus cele mai multe truisme pe centimetru pătrat de coală A4:
1. Legea este aceeași pentru toți. Respectarea ei nu este opțională.
2. Lupta împotriva corupției trebuie să continue cu motoarele turate la maxim.
3. Unii condamnați nu execută integral pedeapsa stabilită de judecători.
4. Aceste situații duc la o lipsă de încredere în autoritățile statului.
5. Înalta Curte de Casație și Justiție este reperul de jurisprudență în funcție de care ne orientăm practica.
6. Există sectoare în domeniul achizițiilor publice în care corupția este generalizată.
7. Există instituții publice în care corupția crește în fiecare an.
8. Cetățenii sunt afectați de calitatea drumurilor când recepția lucrării se face plătind mită.
9. Trebuie să ne asigurăm că soluțiile definitive sunt respectate și executate ca o garanție a statului de drept.
10. DNA are nivel de încredere de peste 60% în rândul populației.
Pentru ”a avea o Românie fără corupție… toți cei care suntem aici, în această sală, va trebui să dorim în continuare același lucru”.
Dacă ar fi folosit cuvântul ”țară” în loc de ”sală”, poate că aș fi fost și eu de acord cu ea.
Mâine voi scrie un articol și cu lucrurile interesante pe care le-a spus, pentru că sunt destule și acelea.
