Aducându-mi aminte de un banc cu Ceaușescu de pe vremea lui Ceaușescu, voi încerca să explic într-un mod cât mai drăgăstos cu putință subtilitatea nelicențioasă a glumei, dar fără să spun și gluma.
După ce își încheie socotelile pe pământ, Christiansen, un ortodox român practicant, ajunse în fața unor ziduri înalte, cu un pod și mai înalt ce trecea peste ele. Exact deasupra zidului și fix la jumătatea podului îl aștepta Sfântul Sisoe, care îi zâmbi și îl conduse până la un foișor de foc susținut de măslini și portocali.
Pentru neiluminatul Christiansen, măslinii și portocalii erau doar niște stâlpi, iar cerdacul cu acoperișul în flăcări era doar un loc unde să se adăpostească de ploaie.
Încă nu își putea da seama dacă era în rai sau în iad, iar asta îl măcina. Foișorul era un semn bun, focul era un semn rău.
După o eternitate, intră în cerdac îmbrăcat în costumul lui Adam un sfânt faimos doar pentru cei care au ascultat pe disc de vinil al 3-lea album al lui Led Zeppelin: Sfântul Pafnutie. Christiansen s-a bucurat și și-a spus în sinea lui: ”Mai mult ca sigur că am ajuns în rai.”
După încă o eternitate, se apropie de el și o curvă. Nu era orice fel de curvă, ci o curvă prostituată, îmbrăcată în costumul Evei. Christiansen a înghițit în sec și s-a gândit la ce era mai rău: ”Oare am ajuns în iad?”
Cum stătea el și se perpelea nerăbdător, Sfântul Pafnutie se îndreptă spre prostituată și începu să, cum să îi spun eu ca să mă exprim elegant, începu să facă dragoste cu ea în același timp și ritm în care ea făcea dragoste cu el.
Consternat, stupefiat, siderat și încremenit în eternitate, Christiansen alergă la Sfântul Sisoe și luându-l de gulerul imaginar, mai că răcni la el: ”Auzi, nu mă interesează ce face el cu ea sau ea cu el, dar te rog să îmi spui unde ne aflăm. Suntem în rai sau suntem în iad?”
Chiar nu îți dai seama? Este atât de simplu. El se află în iad și ea în rai. Sau ar putea foarte bine să fie și invers.
