La o dezbatere deschisă pe teme filosofice, 2 tinere speranțe se pregăteau să intre în ringul dezbaterilor. Mă rog, nu era chiar ring, era o agoră, dar ați prins voi ideea.
În partea stângă a pieței publice stătea logicul retoric Aristotel, antrenat de mărețul Platon, iar în dreapta își ascuțea mintea ascetul vesel și cinic Diogene, discipolul lui… însuși.
Tema zilei: ce este omul?
Începe Aristotel cu principii, cu rațiune, cu deducții. Diogene contraatacă cu stoicism, cu metafizică, cu puterea exemplului practic în fața teoriei.
Discuția și argumentele fac ca balanța să se încline de câteva ori, iar mulțimea este fascinată de inventivitatea și înverșunarea pașnică a celor 2. Echilibrul părea perfect până spre final, când Aristotel plusează și încheie cu toga-i mantie în vânt:
– Omul este un animal fără blană și pene, care își folosește doar 2 picioare atunci când se deplasează.
Diogene, recunoscându-se învins, se retrage energic din dezbatere. Când Aristotel și mulțimea se pregăteau să plece, loserul revine cu o găină jupuită căreia îi dă drumul în mijlocul pieței.
– Stagiritule, primește în dar de la mine această ființă umană care își folosește doar 2 picioare și nu are blană sau pene.
Despre Diogene și viața lui, așa cum mi-o imaginez eu, vă voi mai povesti și cu alte ocazii.
Istoria l-a pus la loc de cinste doar pe Aristotel.
