Nu aș putea spune cum anume s-a produs apropierea mea de slujitorii Domnului și nici nu știu cât de relevant ar mai fi acum, dar cert este că m-am tot intersectat cu ei de-a lungul timpului. Trăiam cu impresia că oamenii aceștia sunt posesorii unei credințe neclintite, unei conduite ireproșabile, unei conștiințe înalte, dețin cunoștințe cu adevărat sacre, iar simpla prezență în preajma lor îți fac sufletul să tresalte de pioșenie. Aiurea.
Acum 5 ani, după o slujbă de prăznuire a Sfântului Gheorghe, chiar a 2-a zi de Paște, m-am nimerit la masă cu multe fețe bisericești: egumeni, simpli călugări, protopopi, protosingheli și chiar un arhimandrit. Înaltpreasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a lipsit motivat.
La masă, ca la masă; mâncărica-i mâncărică, băuturica-i băuturică. Femeile serveau, bărbații înfulecau și sorbeau, că doar așa i-a dus capul pe urmașii apostolului Petru să interpreteze spusele lui Iisus.
Unul dintre stareți, ceva mai vesel, povestea cât de mândru era el de mănăstirea pe care o păstorea.
– La mine la mănăstire eu pun foarte mare accent pe austeritate, modestie și preacucernicie. Practicăm postul negru miercuri și vineri, iar în celelalte zile mâncăm doar o dată pe zi. De 10 ani nu a intrat nici măcar o femeie în mănăstire. De aceea, eu zic că nu ne poate întrece nimeni în conduita noastră austeră.
Al 2-lea stareț mi s-a părut că a râs ironic când a spus că:
– Austeritatea nu este nimic mai mult decât tortură prostească și nu te ajută la nimic. Adevărul adevărat stă în cunoașterea și tălmăcirea Scripturilor. La capitolul ăsta nimeni nu ne poate întrece. Mănăstirea noastră este cea mai veche din Bucovina, avem copii după toate manuscrisele chiar din Țara Sfântă, iar oamenii mei sunt cei mai cultivați.
Arhimandritul simțea cum îi crește inima când auzea faptele de arme ale fraților săi, așa că îl întrebă plin de emfază pe preotul cel mai tinerel din sobor:
– Tu cu ce te poți lăuda?
Preotul, care era chiar parohul satului sucevean ce găzduia întâlnirea, îi ascultă cu atenție pe toți 3 și le spuse zâmbind:
– La noi în sat se fac cele mai bune plăcinte poale-n brâu. Am fost și în satele din jur și am mâncat plăcinte la fel de bune. Să aveți poftă.
Libertatea (ta) spirituală este intangibilă (altora).
