Bănuiesc că aproape toată lumea a auzit de 112, numărul unic rezervat apelurilor de urgență; nu de alta, dar deja s-au făcut mai bine de 10 anișori de când Serviciul de Telecomuncații Speciale l-a implementat și l-a făcut operațional în România.
Dacă sunteți într-o situația limită, dacă sunteți martor la vreun incident ce implică și alte persoane, dacă mediul înconjurător sau proprietatea publică/privată este pusă în pericol și dacă este nevoie de intervenția urgentă a Poliției, Jandarmeriei, Ambulanței sau Pompierilor, apelați cu încredere și rapiditate numărul 112 de pe orice telefon fix sau mobil.
Încercați să:
– vă păstrați calmul (chiar dacă uneori poate fi extrem de dificil);
– răspundeți clar și concis întrebărilor operatorului;
– descrieți pe scurt ce s-a întâmplat/se întâmplă;
– oferiți cât mai exact adresa la care s-a produs/se produce incidentul/accidentul (eventual niște puncte de reper);
– respectați indicațiile primite prin telefon până la sosirea echipajelor de intervenție la fața locului;
– nu întrerupeți convorbirea decât atunci când vă spune operatorul.
Pentru alte detalii extrem de interesante, dar mai ales utile, intrați aici: http://www.112.ro/.
Filmulețul de mai jos pare făcut pentru cei cu handicap mintal dar din păcate așa sunt peste 62% dintre apelanții acestui număr, deci publicul țintă e bine ales. Acum 5-6 ani, situația era de-a dreptul tragică, procentul depășind 80%.
Ca să înțelegeți cât de imbecili și inconștienți suntem, datele arată că în prima lună a acestui an, din 1.244.049 apeluri, doar 486.142 au fost reale, restul de 757.907 fiind glume proaste. Sper ca în această categorie să intre și bipurile, apelurile abuzive sau injurioase, pentru că altfel statistica ar putea fi mult mai tristă.
Chiar și așa, cu un optimism rezervat vă spun că astăzi, 11 februarie, este Ziua Europeană a numărului unic de urgență.
La mulți ani, 112.