Nu știu cum aș putea să fac referire la ideea unui film fără să îi deconspir deloc scenariul, dar voi încerca. De fapt, dacă stau și mă gândesc mai bine, evazivitatea (nu evaziunea) e o calitate ce mă caracterizează, deci nu ar trebui să fie foarte greu…
Cândva, undeva, cumva, pe un teritoriu din nordul sălbatic care pe vremea aceea era considerat vestul sălbatic, la granița dintre Dakota și Montana, erau la mare preț imuabilitatea legilor (neschimbate de 1000 de ani) și obiceiul pământului (necultivat tot de 1000 de ani). Tocmai de aceea, orice om care propunea o lege nouă trebuia să urce pe o platformă, cu o funie în jurul gâtului.
Dacă legea propusă era considerată dreaptă, curajosului i se scotea funia și primea aplauze… plus postul de șerif.
Dacă legea propusă era considerată strâmbă, platforma era luată de sub picioarele viitorului răposat.
Trecerea de la eșafod la platformă s-a făcut doar după ce altor idealiști călăul le-a tăiat capetele. Printre idealiști nu se număra și ”Brâncoveanu Constantin, boier vechi și domn creștin”, deși sfârșitul a fost același.
Sper că am reușit până acum să nu spun nimic în destul de multe cuvinte.
Singurele lucruri pe care le are în comun acest film cu ”iRelevantul” lui DiCaprio sunt zăpada, sângele și durata de peste 2 ore și jumătate. În rest, e mult peste potențialul câștigător al Oscarului. Sărmanul Leonardo chiar s-a străduit și a jucat cât a putut el de bine, dar rolul a fost cât a putut regizorul de prost.
Pentru a vă da seama care e legătura între titlu și afiș, vă invit să urmăriți plini de ură cel de-al 8-lea film al regizorului și scenaristului Quentin Tarantino. De preferință la cinema, nu prin torente sau torenți.
Și ca să vedeți că încurajez legalitatea, voi organiza și un mic concurs în urma căruia puteți câștiga 2 bilete gratis la acest film. Am glumit, nimic nu e gratis în lumea asta.
