Pentru a nu oferi impresia domnișoarelor simpatice că sunt doar un frivol tributar al plăcerilor trupești, astăzi vă voi împărtăși o experiență pe care am trăit-o într-o viață anterioară.
Era pe vremea Yuan-ilor, iar eu tocmai reușisem să înving de unul singur o armată de mongoloizi veniți cu gânduri nu tocmai pașnice să îmi cutremure echilibrul interior. Mai marii dinastiei nu au apreciat cum se cuvine faptele mele de vitejie, așa că o solie sosi în mare grabă la poalele munților Hindukuș.
Am coborât de pe stâncă într-un zbor domol și, după ce i-am descoperit și subjugat fiului împăratului glanda pineală cu al 3-lea meu ochi, dinastia conducătoare din China a devenit Ming. Cu un calm de-a dreptul enervant, mi-am reluat locul deasupra norilor, pentru încă o repriză cincinală de meditație transcendentală.
Singura persoană care se încumeta să urce până sus era mama mea. Ea îmi aducea în fiecare vineri un bol de orez crud care înota într-o apă cristalină fiartă.
Într-o bună zi, din cauza bătrâneții, vrând să îmi testeze rezistența senzorial-senzuală sau poate doar dorindu-și o noră, în loc să vină ea cu bolul, trimise o domnișoară din sat. Frumoasă, suplă, înaltă, grațioasă, elegantă, felină, cu o privire duioasă și tăioasă în același timp, diafana creatură se apropie nepermis de mult de mine. Mă întrebă ce rost are toată această bravadă, de ce nu cobor printre oameni, de ce refuz să îmi aplec urechea și să deschid ochii la viziunile celorlalți… dar din modul cum punea problema am înțeles că nu are nici o șansă să mă corupă.
Observând și ea asta, făptura cu pieptul mai generos ca al meu plusă rapid și abrupt, începând să mă sărute, să mă îmbrățișeze și să mă mângâie în locuri nici de mine știute. Rectific: știute, dar de mult uitate.
Mă întrebă chiar ce părere am despre povestea de dragoste care în mintea ei începea să se înfiripe între noi 2.
– Iarna, copacul crește pe o stâncă rece, spusei și eu, doar-doar m-o crede (cretin) și m-o lăsa în pace.
– Și vara? mă întrebă ea, crezând că a deslușit sensul spuselor mele.
– În vârful muntelui, dar doar acolo, iarna e ca vara.
…
De atunci trebuie să cobor să îmi cumpăr singur orezul.
