Jocul politic și electoral a început anul acesta exact așa cum mă așteptam, cu țineri de tricou, dat la gioale, intrări prin alunecare, talpa și cotul sus, demarcări false și multe ieșiri în afara terenului. Arbitrii sunt mereu departe de fază și nu văd faulturile grosolane sau pozițiile de offside. Jucătorii, însă, par a fi în formă maximă, pregătiți mai mereu pentru atacuri furibunde unu la unu, unu la una sau două la unu, rezistând unui joc de uzură inestetic și greu de privit, dar mai ales dispuși oricând la un blat de mare angajament.
Cele mai valoroase echipe, cu un avans considerabil în fața celorlalți, sunt cele ale național-liberalilor și social-democraților. Cum nu m-am sfiit niciodată să îmi fac publice preferințele politice, voi spune că scriu această cronică de pe banca de rezerve a primei echipe. Într-o vreme cochetam cu postul de titular în selecționata județeană, dar când vezi că joci alături de o Grapă, un Cancioc și o Scripcă, parcă îți vine să te ceri afară și să îți scoți pământul din ghete, cimentul din nări, sunetul din urechi și Puch(ien)ii din ochi. Câțiva au fost doar în treacăt pe la echipă, alții au fost transferați de curând, iar unul a fost chiar căpitan.
În tabăra cu tricou roșu, oricât de prost, dur și incorect ar juca coechipierii îmbrăcați în galben, nu mă voi duce; așa că nu îmi rămâne decât să îi înjur pe ai mei. Glumesc, voi încerca să nu îi înjur nici pe unii, nici pe alții.
Ceea ce nu înțeleg periculos de mulți politicieni orbi când vorbesc mizerabil despre cei din celelalte partide este că politica nu este un meci de fotbal în care scopul tău este să îți faultezi adversarii fără să te vadă arbitrii. Chiar și în această situație nedemnă, prefer să iau un cartonaș galben în locul unuia roșu.
Dacă voi avea timp și inspirație, mâine voi încerca să compar într-un mod simpatic lupta politică a celor 2 partide pentru voturile cetățenilor cu lupta a 2 armate pentru apa unui râu.
La final aș putea să bag clișeul ăla pe cât de sănătos, pe atât de fumat, ”politica se face pentru cetățeni”, dar pentru asta ai nevoie de voturile cetățenilor. Cel mai necredibil slogan este de departe cel cu ”politica interesului național”, dar cu voia DNA, anul ăsta sper să îl aud din ce în ce mai puțin… spre deloc.
