Un important bancher elvețian urma să aibă o întâlnire și mai importantă la Davos. Cu o zi înainte își sună croitorul din Basel și îl întrebă dacă poate să treacă pe la atelier. După ce sună de 2 ori fără nici un răspuns, a 3-a oară o voce feminină necunoscută îi comunică adresa altei croitorii de unde va trebui să își ridice costumul, dichisit și retușat.
Peste o zi, bancherul nostru, cu punctualitatea și eleganța-i caracteristice, intră în atelierul croitorului. Înainte de asta, îi făcu semn șoferului că nu va dura mai mult de 3 minute.
Până să ajungă la mașina de cusut în spatele căreia se ascundea meșterul, văzu o femeie atârnată de tavan, bălăngănindu-se într-un mod complet nesexual.
– Domnule, am primit recomandări serioase la adresa atelierului dumneavoastră. Ce înseamnă asta? Ce face doamna agățată de tavan?
– A, da, îmi dau seama că imaginea poate fi ușor tulburătoare, dar vă rog să nu o băgați în seamă. Doamna este soția mea și se crede bec.
Tipul, din ce în ce mai contrariat:
– Și de ce nu faceți ceva să o convingeți că nu este așa?
La care meșterul, cu același calm imperturbabil, replică:
– Domnule, nu pot face nimic în acest sens; ar însemna să lucrez pe întuneric.
