Când nu am idei drepte, am idei curbe. Când nu am idei drepte și curbe, am idei frânte. Una dintre ideile mele frânte se referă la o analiză extrem de serioasă a nivelului discursului în spațiul public românesc. Poate îmi voi lua cândva doctoratul pe tema asta, cu insignifianta condiție ca Oprea să îmi călăuzească cercetările inovatoare.
Dincolo de duzina de evenimente surogat care acaparează și fagocitează piața comunicării publice în efortul mârșav și steril de a deplasa atenția de la priorități acut relevante, realitatea românească, aparent și profund haotică, urmează o traiectorie pe cât de asimptotică, pe atât de păguboasă.
Există o ordine parșivă în ambalajul creponat al dezvoltărilor inerente, specifice unei lumi părăsite de substanță și curtată necavaleresc de involuție, ciumegăreală, infracțiune, manipulare și indiferență.
Haos, gravitație și inerție. Paradoxale asocieri sau legi fizice imuabile?
O definiție sumară și gravă a lumii românești din ultimii 26 de ani.
