Au trecut aproape 2 zile de când l-am văzut și încă încerc să îmi dau seama despre ce e vorba în filmul în care Angelina Jolie a fost producător, regizor, scenarist și actor principal. Dar stați puțin, doamna Smith/Pitt nu s-a oprit aici; și-a angajat soțul în rolul de actor principal numărul 2 și l-a fentat să suporte fifty-fifty bugetul de 10 milioane de dolari al filmului. Credeți-mă, devine din ce în ce mai ciudat: și-a angajat și fiii pe platourile de filmare (probabil că doar pe cei adoptați) în funcția de asistenți de producție. Bănuiesc că la scenele de nuditate sexuală, care nu lipsesc din acest inedit proiect de familie, copiii (minori toți) tăiau la montaj cadrele incomode. 🙁
Doar George Costanza a reușit să facă un show despre nimic în toată istoria cinematografiei. Ei bine, Georgie Boy nu mai este singurul, Angelina Jolie reușind și ea această performanță. Diferența dintre cei 2 este că George și-a dorit asta, Angelina nu. Încă o diferență majoră între cele 2 concepte inexistente este că nimicurile lui George sunt în calupuri suportabile de 20 de minute, al Angelinei ține aproape 2 ore și jumătate. Excruciating pain.
Totuși, sunt și 3 chestii foarte faine în film:
- Dacă rezistați până la început, aveți ocazia să îl auziți pe Brad Pitt vorbind în franceză. Bongiour.
- Dacă rezistați până la sfârșit, puteți asculta un cântec superb, Jane Birkin – Jane B. Yeux bleus.
- La France. Un pays merveilleux.
https://www.youtube.com/watch?v=P_Zh-u0bx1g