Recunosc, uneori sunt prea mistic, alteori folosesc parabole ciudate, câteodată nu reușesc să exprim în cel mai coerent mod ideea sau ideile dorite sau și mai rău, le exprim diluat și ilogic. E foarte probabil ca nici în continuare să nu îmi schimb stilul mistic și parabolic, dar să mai umblu la coerență, concentrare, consistență și logică aș putea. Și ar fi chiar indicat.
În contextul tragediilor de la cluburile Colectiv și Bataclan din București și Paris s-a discutat foarte mult despre religie și credință, despre Dumnezeu și creștini, despre Islam și musulmani. Chiar și eu am scris un articol în care spuneam că ”Să dai vina pe Allah pentru tragedia de la Paris este ca și cum ai da vina pe Titanic pentru încălzirea globală.”
Evident, în situații ca acestea nu e deloc o dovadă de înțelepciune să pretinzi că tu ești deținătorul celei mai complexe, complete, profunde și argumentate viziuni. Poți prezenta un punct de vedere, da; sau chiar mai multe, de ce nu? Le poți corela între ele, tragi propriile concluzii și… și cam atât.
Pentru că oricâte puncte de vedere ai avea tu și oricât de complexe, complete, profunde și argumentate ar fi viziunile tale, credința celorlați nu este doar ceea ce se vede, ci mai ales ceea ce nu se vede.
