Astăzi am participat la o serbare în cinstea Zilei Naționale. Unire, provincii istorice, Mihai Viteazul, Ferdinand I, Transilvania, Basarabia, Bucovina, România Mare, Ciprian Porumbescu, Anton Pann etc.
Și m-au troient dintr-o dată aduceri aminte …
Citeam pe vremea când eram pionier și aveam cravata mea (dar nu mă mândream cu ea) niște povestioare ciudate și interesante pe care nu le înțelegeam chiar cum trebuie, cu un personaj extrem de inedit și insolit.
Una dintre ele suna cam așa … dar dacă originalul diferă cu mult de amintirea mea, înseamnă că magnetizarea dintre gândire și memorie nu s-a realizat chiar cum trebuie. 🙂
Vă povestesc varianta extrem de scurtă, încercând să surprind doar esențialul, în cazul fericit al existenței unuia. 🙂
Cică Nastratin Hogea trebuia să țină o cuvântare în fața unei mulțimi.
În stilu-i bășcălios, mucalit, ușor elitist și mai ales nonconformist, începe:
– Știți ce vreau să vă spun astăzi ?
– NUuu, țipă mulțimea.
– Perfect, dacă nu știți, atunci nu vă mai spun nimic.
Stupoare.
După o vreme, din nou Nastratin, din nou în fața aceleiași mulțimi.
– Știți ce vreau să vă spun astăzi ?
Ceva mai originali de această dată, cei din mulțime urlă:
– DAaa.
– Perfect, dacă știți, atunci nu vă mai spun nimic.
Rumoare.
A 3-a oară, Nastratin, prinzând curaj după ce bău o cinzeacă, se adresă din nou mulțimii:
– Știți ce vreau să vă spun astăzi ?
– Hotărâți să joace dur, jumătate din mulțime spuse NUuu, cealaltă jumătate spuse DAaa.
– Perfect, atunci cei care știu să le spună celor care nu știu. =)))
Fervoare.
Iar alte năzdrăvănii ale lui Nastratin în versiunea lor originală și fascinantă le puteți citi în cartea marelui valah Anton Pann (Antonie Pantoleon-Petroveanu).