Aparent, am printre ”prietenii” mei de pe fakelook adevărați vegetarieni, ca să nu le zic veneratori de plante. Își iau atât de în serios vocația încât atunci când se simt singuri, merg în grădină, se îngroapă în pământ … și pretind că sunt morcovi.
Cum eu nu mă simt aproape niciodată singur, în loc să fac pe morcovul, fac pe ciclistul, mai ales în weekend-uri. 🙂
…
Azi pedalam într-un ritm destul de relaxat pe drumul forestier, spre Poiana Brașov. După ce trec de Pietrele lui Solomon, aproape de a 2-a curbă, în abruptul neescaladat ce străjuiește drumul, mă opresc la izvor să bag în mine de 2 ori mai mult hidrogen decât oxigen. Din față venea agale un nene venerabil (nu venerator), care avea în spate un rucsac (nu un morcov) și sub el o bicicletă. Când mai avea 25-30 de metri până la izvor, este depășit de alți 3 cicliști, care veneau cu viteză mare din curbă. Aceștia frânează nervos și se opresc în dreptul meu. Aveau biciclete mai performante ca a mea și căști de downhill ce le acopereau aproape toată fața.
Unul dintre ei se întoarce către venerabilul ce ajunsese și el lângă noi și îi spune:
”- Moșule, te caută moartea pe acasă și tu umbli pe munte cu bicicleta ?”.
Nu consider etatea o mare realizare, dacă nu e dublată și triplată de alte virtuți; dar nenea ăsta avea stil, se vedea după modul în care pedala și privea. Și avea să se vadă și să se audă mai bine după modul în care vorbea. 😉
”- Nu îți place bătrânețea ?”, îi răspunde tânărului viteaz.
Ăsta micu’ a rămas blocat și s-a uitat la moșulică fără să mai spună nimic. Nu vreau să fiu rău, dar păreau genul de băieți care nu erau în stare să schimbe 2-3 idei nici măcar între ei.
”Atunci poate că nici nu vei ajunge să o cunoști.”, continuă venerabilul.
Nu știu cât au înțeles cei 3 din cele auzite … și poate că nici nu ar fi trebuit să înțeleagă mare lucru, dar înainte de a împinge în pedală știu că i-am spus domnului: ”Sper să ne mai întâlnim pe drumuri de munte.”
…
Ei au coborât, eu am urcat, venerabilul ciclist a rămas pe loc.